• Curierul de Hâncești

Bătrâni - la limita sărăciei

Înfometaţi şi stând pe întuneric - Mulţi bătrâni trăiesc la limita sărăciei



Pensionarii de azi trăiesc într-o sărăcie cruntă din cauza pensiilor foarte mici, cu toate că au muncit zeci de ani în folosul statului, contribuind astfel la formarea bugetului.


Acum, când sunt la pensie, statul nu-i susţine aproape deloc, pensiile fiind mizere. Banii nu le ajung nici pentru medicamente, nici pentru serviciile comunale, ci doar de o bucaţică de pâine goală.


Da, aşa trăiesc majoritatea pensionarilor, dar şi noi, cetăţenii acestei ţări. Au ajuns bieţii bătrâni să trăiască în frig, foame şi boală. Cine îi mai ajută? Copiii care au plecat în lumea largă pentru a-şi găsi un rost în viaţă? Sau statul? Statul care e absolut indiferent la nevoile pensionarilor şi a cetăţenilor de rând?..


În raionul Hânceşti la ora actuală sunt aproximativ 30.000 de mii de pensionari, iar în oraşul Hânceşti sunt cca 2.800 de pensionari. Pensionari care aşteaptă o mână de ajutor, mărirea pensiilor, servicii medicale accesibile...


Duc o viaţă grea, o luptă zilnică de a supravieţui.


Împreună cu preşedintele Uniunii tuturor categoriilor de pensionari din r. Hânceşti, dl Constantin Mitachi am vizitat două bătrânele din or. Hânceşti. Maria Fuştei, în vârstă de 71 de ani, este o bătrânică vulnerabilă de îţi vine să îi plângi de milă. Când am intrat la ea, aveam impresia că am intrat într-o altă lume plină de durere şi suferinţă. Biata bătrânică stătea culcată, ghemuită într-un colţ al patului, stând în întuneric de abia o zăream, parcă asteptându-şi moartea.


În jurul ei numai mizerie, pachete goale de la ţigări, totul împrăştiat prin casă. Singură, abandonată, lăsată la voia sorţii, stă în pat cu o sticlă de apă lângă ea, luând câte un gât de apă, pentru a-şi potoli foamea. Nici putere nu are să vorbească. E ţintuită la pat, cu piciorul drept paralizat. Ai impresia că e pe jumătate vie, dar pe jumătate moartă. E albă, trasă la faţă, flămândă şi înfometată. Nimănui nu-i pasă de ea. 


Bătrânica este în grija fiicei sale, Elena, care, la momentul vizitei noastre, era la serviciu. Mai avea şi un fecior, dar a decedat. Văzând starea înc are se afla bătrâna, am mers să vorbim cu fiica sa. Când am întrebat-o dacă o hrăneşte, aceasta a răspuns: „Da... dimineaţă i-am dat o bucăţică de pâine, dar la general o hrănesc cu linguriţa, manâncă bine...” Cât de bine, dacă parcă nu a mâncat de o lună? 


Pensia bătrânei este de 1 400 lei, dar o primeşte fiica acesteia. Vecinii ne-au mărturisit că aceasta o cheltuieşte pe băuturi alcoolice. Are patima de a bea. E jalnic să vezi cum propriilor copii nu le pasă de părinţi, işi bat joc de ei, de mama care le-a dat viaţă.


 A doua bătrinică pe care am vizitat-o este Ludmila Panfilova, în vârstă de 74 de ani, care se recuperează în urma unui accident cerebral vascular, suferit acum trei ani, şi din această cauză nu poate vorbi. Pe timpuri a lucrat agronom la Staţia de Sortare a Seminţelor şi a cântat în corul „Veteranii”. Când am intrat la ea, am observat că în casa este curat, bătrâna fiind îngrijită de fiica sa. Nu am găsit-o pe fiică acasă, dar, din spusele vecinilor, aceasta vine pe la ea, are grijă, o hrăneşte. Cu toate acestea, bătrânica are nevoie de o reparaţie în casă.


Pereţii locuinţei sunt fisuraţi din cauza faptului că casa este veche şi nu are stabilitate. Ne-a arătat că nu are lemne de foc, doar un braţ, deşi iarna este deja aproape. Trăieşte greu. În urma accidentului cerebral, medicamentele i-au devenit indispensabile, însă acestea sunt foarte scumpe. Banii pe care-i primeşte din pensia care nu depăşeşte 1000 de lei nu sunt suficienţi pentru a le propcura. Medicul de familie nu o vizitează, însă ar avea nevoie de ajutor medical. Dar mare necaz atunci când nu poţi vorbi, nu poţi cere nimic, nu te poţi plânge nimănui... 


„Principala problemă pentru noi, pensionarii, este pensia mică. De aici se încep şi celelalte probleme, cum ar fi: lipsa medicamentelor, care afectează sănătatea şi scurtează viaţa, lipsa unei alimentaţii corecte, lipsa lemnelor pentru foc – menţionează Constantin Mitachi. Ne dorim o pensie care să ne ajungă să procurăm lemne de foc, medicamente... Noi nu cerem milioane de lei, doar majorarea pensiilor”.


Dl Mitachi a mai adăugat: „Doleanţele noastre sunt ca organele locale, raionale şi centrale să nu ne mai privească ca pe nişte duşmani. Noi am venit cu o iniţiativă către ministerul de resort de a renunţa la programul „Proxy” în favoarea majorării pensiilor. Ne dorim să avem o bună colaborare cu autorităţile, să înaintăm propuneri, care să fie susţinute, pentru îmbunătăţirea situaţiei acestei categorii de populaţie, nu doar să cerem ajutoare”.


Serviciile sociale ar trebui să acorde mai multă atenţie bătrânilor care sunt într-o situaţie vulnerabilă. Aceste două cazuri nu sunt unice, majoritatea pensionarilor trăiesc greu, mângâindu-se cu speranţa că poate într-o zi vor trăi o viaţă fară lipsuri...



Alina Mihalaș

Stagiară

4 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco