• Curierul de Hâncești

Capsula timpului, scrisă de tânăra generație a anilor 60, nu a mai ajuns la hânceşteni…

Este foarte bine să ne cunoaștem istoria așa cum este sau a fost ea în realitate, pentru a ne forma acea conștiință națională, dar și a face unele comparații și trage anumite concluzii. Scriitorul francez Anatole France spunea că „trecutul nu poate pieri, căci viitorul se va naşte din el.” E regretabil faptul, că atunci când încercăm să ne construim viitorul, adeseori căutăm să distrugem totul ce ne leagă de trecut, neconștientizând că acolo, în trecut, pot fi lucruri care incontestabil reprezintă un vestigiu, o istorie...


Cu aproape jumătate de secol în urmă, la data de 29 octombrie 1968, Uniunea Tineretului Comunist Leninist, de pe atunci, a împlinit 50 de ani. Cu această ocazie, Organizația de tineret din raionul Cotovsc (astăzi Hâncești) pentru merite deosebite a fost decorată cu Ordinul Drapelul Roșu de Muncă a URSS. În seara zilei de 29 octombrie 1968, în centrul orașului Cotovsc, a avut loc o festivitate extraordinară. În aceiași seară, tineretul a aprobat textul unei adresări către tineretul anului 2018. În această adresare, generația anilor 60 și-a expus realizările lor. Scrisoarea a fost pusă într-o capsulă, aceasta fiind montată în clădirea Casei de cultură din Cotovsc (Hâncești).

Despre toate acestea ne-a relatat dl Ștefan Tulbur, originar din s. Cioara, la moment locuitor al orașului Nijnii Tagil regiunea Sverdlovsc, care pe atunci fiind tânăr colaborator al ziarului raional „Zorile comunismului”, a luat parte activă la acea ceremonie.

„Și acum văd fețele arzătoare a tinerilor care visau să parcurgă drumul cu o lungime de 50 de ani și... în 2018, să deschidă împreună cu noua generație, mesajul de peste ani” - ne scrie în mesajul său dl Tulbur, care a dorit cu tot dinadinsul ca generația de astăzi să afle despre activitatea desfășurată cu jumătate de secol în urmă. Dar, din păcate, scrisorii respective nu i-a fost dat să ajungă la generația de astăzi, din simplul motiv, că aceasta, se presupune că ar fi fost distrusă.


„Peste ani, s-au schimbat vremurile, iar politicienii au făcut tot posibilul să spulbere din cale tot ce e bun, pustiind chiar și idealurile celor care au scandat în seara zilei de 29 octombrie 1968... Din păcate, s-au găsit niște varvari care au vandalizat micul petec din Casa de cultură din Hâncești, călcând în picioare foaia de hârtie în care o generație își împărtășea alteia, destinul. A rămas puțin timp, până se vor împlini cei 50 de ani, la care au mizat atât de mult tinerii anilor 60. Și e păcat, că noua generație nu va ști niciodată ce au avut ei a le spune... ” - și-a încheiat mesajul dl Tulbur, fost redactor al publicațiilor periodice „Cuvântul liber” și „Munca pașnică” din raionul Strășeni, astăzi ziarist și membru al Uniunii jurnaliștilor din Rusia.

Am încercat să restabilim consecutivitatea evenimentelor din acele timpuri, contactând câteva persoane care au avut cât decât tangență cu evenimentul dat, dar și răsfoind presa periodică din acele timpuri în arhiva raională. În ziarul local de pe atunci, „Zorile Comunismului” am găsit despre mulțimea de activități organizate în acea zi, inclusiv adresarea membrilor organizației comsomoliste către Comitetul Central al URSS, în care aceștia îi aduc mulțumiri acestuia pentru decorarea lor cu Drapelul Roșu de Muncă, menționând și anumite rezultate obținute în diferite sfere de activitate.

Câte ceva despre evenimentul respectiv ne-a relatat și jurnalistul Valeriu Țurcan din or. Hâncești.


„Da, îmi amintesc câte ceva, ceremonia s-a desfăşurat noaptea cu mii de făclii, ca la olimpiadă, chiar în fața Casei de Cultură din Hâncești. Mi separe că s-au scris în toate ziarele de pe atunci despre această activitate. Dar nu mai țin minte conținutul acelei scrisori și nici ce s-a întâmplat cu aceasta. Poate era bine să se păstreze, astfel tineretul de azi putea să afle aspirațiile și idealurile tineretului de atunci. Și apoi a fost un act istoric. ”

Se pare că pentru generația de atunci, ceremonia respectivă, a fost cu adevărat una istorică. Dna Lidia Barbu din or. Hânceşti, astăzi pensionară, care a activat mai mulţi ani în calitate de şefă a Oficiului de Stare Civilă îşi aminteşte bine de acele vremuri, care spune ea, i-au format caracterul şi personalitatea. „Da, în acele timpuri am activat în calitate de şefă a Secţiei de evidenţă a membrilor comsomolişti din raionul Hânceşti, pe atunci Cotovsc. Îmi amintesc de festivitatea dată, şi-mi pare foarte rău că nu s-a păstrat scrisoarea respectivă. Atunci organizaţia noastră de tineret avea un jubileu, şi cu această ocazie noi am scris un răvaş pentru generaţiile viitoare, am scris despre rezultatele şi succesele noastre, despre faptul că rândurile organizaţiei comsomoliste a crescut cu mult în acei ani, despre idealurile noastre, etc.

Deşi se spune că am trăit într-o perioadă sovietică cu dictatură, vreau să vă spun că nu este chiar aşa, de fapt, trăiam într-o perioadă, când fiecare îşi dorea să devină cineva. Şi era o mare onoare să devii comsomolist, deoarece în rândurile comsomolului erau primiţi doar cei mai buni tineri, astfel trebuia să înveţi bine, să ai succese, să fii membru activ în societate, să fii exemplar în toate, să nu furi, să nu fii la evidenţă la poliţie, etc. Trăiam având nişte tendinţe către bine, idealuri…, şi acum ce avem? Păcat, că nu s-a păstrat scrisoarea timpului, deoarece, după mine, din orişice trecut se nasc anumite învăţăminte…” - și-a încheiat relatarea dna Barbu.

Şi fostul director al Şcolii Profesionale din Hânceşti dl Petru Cebotari, astăzi pensionar îşi aduce aminte de manifestaţiile pompoase din acea seară de 29 octombrie 1968, în care a fost dată citire scrisoarea adresată generaţiilor viitoare, apoi pusă într-o capsulă şi montată în zid. „Da, s-a făcut mare sărbătoare atunci, doar organizaţia comsomolistă de tineret a fost decorată cu Drapelul Roşu de Muncă pentru contribuţia tineretului la strânsul roadei, şi anume a poamei. Eu pe atunci tot lucram în această organizaţie. Răvaşul respectiv a stat câţiva ani în perete, iar undeva prin anul 1990, eu ştiu la sigur, că scrisoarea a fost scoasă de acolo de către Grigore Musteaţă, care a activat mai mulţi ani în calitate de instructor la Comitetul raional de partid, dar dumnealui a decedat câţiva ani în urmă, de aceea acum nu ştiu unde poate fi găsită scrisoarea, poate pe la rude… Era foarte bine, dacă se găsea respectiva scrisoare, se lumina situaţia acelor ani, servind drept un îndemn educativ pentru generaţia tânără de a-şi cinsti prezentul şi păstra valorile şi tradiţiile neamului pentru viitor”- a specificat dl Cebotari.



Despre existența scrisorii au știut și autoritățile locale, precum și actualul administrator al căminului cultural din oraș, care ne-a declarat următoarele:

„Sunt director al Casei de Cultură din Hâncești din anul 1982, cu excepția celor 8 ani, timp în care am fost șef al Direcției raionale de Cultură și am auzit despre existența unei scrisori și capsule, montate în peretele din față a edificiului, unde și până astăzi s-a păstrat locul – ne spune Valeriu Vlas, directorul Casei raionale de Cultură. Pe o cărămidă era și o inscripție în limba rusă ce vestea despre o adresare a tineretului comunist către generațiile viitoare din 2018. Dar prin anii 89-90, când se începuse acea mișcare a frontului popular, într-o noapte, cărămida și plăcuța au fost demontate, probabil de câțiva activiști, care, ulterior, s-au răsuflat că de fapt, capsula era goală, nefiind nici o scrisoare în ea. După acel incident, prin anul 2007, în timpul reparaţiei capitale a edificiului, gaura a fost astupată și pereții tencuiţi, dar oricum urmele, unde a fost montată cândva capsula, au rămas evidente până astăzi...” – a specificat dl Vlas.

Tatiana TODOSEICIUC

374 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco