• Curierul de Hâncești

Cel mai vârstnic om din raionul Hânceşti

Gheorghe Cociu, un pensionar din or. Hânceşti, a ajuns la vârsta onorabilă de 93 de ani. Pe lângă faptul că este cel mai bătrân om din raionul Hânceşti este şi unicul veteran al Armatei Române rămas în viaţă.


    Au fost o familie numeroasă 9 băieţi şi 3 fete, dintre care au rămas în viaţă cel mai mic fiu al familiei Cociu, care acum locuieşte în c. Cărpineni, dar şi cel mai mare, eroul nostru, şi al întregului raion – Gheorghe Cociu din or. Hânceşti. 


   Până nu de mult, împărţea tot ce avea cu soţia lui, dar din cauza unei infecţii virale acute, dar poate şi a vârstei înaintate a plecat din viaţă, consoarta sa - Antonina. Anul acesta ar fi împlinit 90 de ani, dar soarta i-a despărţit... „Ne-am căsătorit în 1946, în timp ce era foamete, dar aveam mare noroc de părinţii soţiei care erau oameni gospodari şi muncitori, la fel cum era soţia mea - o femeie muncitoare, deşteaptă şi foarte frumoasă”- ne povesteşte bătrânul. 


  Din spusele lui, în familia sa niciodată nu a existat ceartă ori careva neplăceri. Au fost o familie de gospodari, de oameni primitori, dna Antonina fiind o gospodină desăvârşită. Nu era sărbătoare, în care casa lor, să nu fie plină. 


Băiatul le-a dăruit doi nepoţi şi 4 strănepoţi


 Gheorghe şi regretata Antonina Cociu au un băiat, care întemeindu-şi familia sa, le-a dăruit o nepoată şi un nepoţel, aceştia, la rândul lor, l-au făcut străbunel, dăruindu-i tocmai 4 strănepoţi. 

Acum după ce a plecat din viaţă soţia, de el are grijă feciorul Valeriu, care locuieşte în Chişinău, dar îl vizitează foarte des. Ne-a întâlnit chiar el atunci când i-am făcut o vizită lui moş Gheorghe la domiciliu. 


În cadrul vizitei, ne-a însoţit şi Constantin Mitache, preşedintele Asociaţiei veteranilor de război, care i-a înmânat pensionarului o cruce de fier. „ Este cea mai înaltă distincţie a Armatei Române, care de fapt este recunoscută ca cea mai înaltă în toată lumea - a menţionat dl Mitache. În 1992, dl Cociu a mai fost decorat cu o astfel de cruce, însoţită de un brevet, prin care se confirmă că este ostaş al Armatei Române.”


  Dl Cociu a rămas plăcut surprins de apariţia noastră, întâmpinându-ne cu mare drag şi cu zâmbetul pe buze. 


58 de ani lucraţi în domeniul telecomunicaţiei


 Ne-a povestit detalii din viaţa şi activitatea lui. A lucrat mai toată viaţa lui, 58 de ani, în domeniul telecomunicaţiei, fiind responsabil de liniile secrete militare. Pe vremuri, spune moşul Gheorghe, nu erau maşini sau alte mijloace de transport, doar căruţe cu cai. Unde avea solicitări mai mult mergea pe jos, rareori cu calul. În discuţia noastră a intervenit şi feciorul său, Valeriu, care ne-a specificat: „Când lipsea ceva timp de acasă, mama îl întreba „unde ai fost?”, dar tata îi spunea „am tras o fugă până la Cărpineni, că s-a defectat ceva acolo”, dar, nemaivorbind de Lăpuşna, care pentru dânsul, era la o azvârlitură de băţ, undeva pe aici… Nu era o greutate să mergi pe jos pentru el. Şi ne mai povestea tata, că nu se duceau  cu mâna goală, aveau în spate un telefon mare, sârmă şi o scară. Chiar mă întreb de unde atâta putere în el...”- ne spune feciorul lui. Dl Gheorghe ne-a zis că a trecut prin multe greutăţi la viaţa lui, nopţi nedormite şi zile nemâncate. Îşi aduce aminte de acele vremuri cu tristeţe, gustul pâinii îl simţea doar de sărbători, mâncau doar mămăligă. 


  La întrebarea ce îi place să mănânce acum cel mai mult, el ne-a afirmat cu zâmbetul pe buze: „Păi, acum mă alint, ceea ce-mi poftesc îmi cumpără feciorul meu.” Niciodată nu a fost pretenţios la mâncare, dar nu poate uita gustul borşului cu ştevie şi cu păsat. Aceasta era mâncarea preferată cu care îl alinta soţia. 


   „Acum, la fel îi plac mult borşurile, indiferent de care nu ar fi, dar neapărat, fără al gusta el trebuie să mai pună sare. Nu-i plac produsele lactate, niciodată în viaţa lui nu a mâncat. Ne gândim că este ceva fiziologic, doar mirosind ceva poate să-i facă rău. Însăşi modul de viaţă a lui, fiind permanent în mişcare, dar şi alimentaţia sănătoasă l-au făcut, probabil, să ajungă la această vârstă frumoasă”- a afirmat feciorul, Valeriu. Chiar şi acum la această vârstă, el nu poate să stea, îşi găseşte câte ceva prin jurul casei să muncească. Ceea ce ne-a uimit foarte mult a fost să auzim ocăitul la câteva raţe prin curte. „Ele sunt alinarea mea, cu ele îmi petrec timpul şi aşa am şi ocupaţie. Dimineaţa neapărat eu trebuie să le dau mâncare.” 


   La final, l-am întrebat ce îşi mai doreşte de la viaţă, dar el fără nici un regret, ne-a spus: „Ce dorinţă aş mai avea acuma, decât să aştept moartea, pentru a fi lângă scumpa mea soţie…” 

  În acele ore de discuţie, acest bătrânel nu a oftat niciodată, dar nici nu s-a plâns de nimic. A stat nemişcat şi cuminte pe un scăunel ca un copil, care ne-a petrecut ca acelaşi zâmbet cu care ne-a întâlnit. Câtă bucurie şi satisfacţie poţi face unui bătrân, doar ascultându-l… Tot respectul din partea noastră! Să fiţi sănătos, având o viaţă împlinită!



Lilia Strelciuc

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco