• Curierul de Hâncești

Copii chinuiţi de sărăcie la pătrat…

Mă gândesc adeseori, că acea întrebare retorică, care a devenit una proverbială şi uzuală: „De ce suntem săraci? Că suntem proşti”, din păcate, conţine, totuşi, un adevăr la mijloc. Comparativ cu alte popoare, ne plângem mereu de sărăcie, de ghinion şi niciodată de prostie, de beţie, de lenevie, etc., calităţi ce au devenit deja specifice unor conaţionali de-ai noştri, datorită cărora ajung la acel stadiu de penurie, mai bine zis sărăcie lucie, de care se plâng necontenit.


La începutul acestei săptămâni am vizitat mai multe familii din or. Hânceşti, ajunse la limita sărăciei, familii care trăiesc într-o mizerie de nedescris, în condiţii insalubre, insuportabile de locuit, unii fără apă, alţii – fără curent electric şi căldură, neavând bani pentru strictul necesar – mâncare, haine, detergenţi, etc. Norocul unora dintre ei e cantina orăşenească, de unde sunt alimentaţi o dată pe zi cu un prânz cald şi care le acordă un ajutor material din partea Organizaţiei Teritoriale a Orbilor şi Armata Salvării o dată pe lună sub formă de diverse produse alimentare. Paradoxul cel mare e că majoritatea dintre ei sunt persoane care nu au atins vârsta de pensionare, iar starea materială mizerabilă în care au ajuns se datorează modului de viaţă depravat pe care-l duc. Aceştia trăiesc cu ziua de azi, neîncadraţi în câmpul muncii, în permanente beţii, mizând doar pe ajutorul statului. E mult mai dramatică situaţia când în astfel de familii mai sunt şi copii minori, aceştia fiind nevoiţi să suporte consecinţele unei sărăcii lucii, generate, în special, de iresponsabilitatea părinţilor, dar şi neglijenţa organelor abilitate de protecţia copiilor.


O familie cu trei copii, care trăieşte în condiţii greu de numit locuibile, într-o casă nefinisată, în plină antisanitarie şi cu lipsa lucrurilor de strictă necesitate, am descoperit la ferma unui antreprenor de la marginea or. Hânceşti, la care cei doi părinţi sunt angajaţi. Odăiţa scundă şi aflată în semiîntuneric, din cauza unei lămpi improvizate lângă un perete, în care i-am găsit pe cei trei copii - de şase, cinci ani şi respectiv opt luni, era puţin încălzită de la o sobă defectă. Cele două paturi cu lenjeria murdară, dezordinea din cameră, cu veselă, resturi de mâncare şi obiecte murdare, împrăştiate prin toată casa, precum şi acea pătură pusă în uşă (care era mai mult pentru un şopron), creau un tablou insalubru cu un iz greu de suportat.


Deşi cei trei copii trăiesc în asemenea condiţii de aproape un an, administraţia publică locală a aflat de existenţa lor abia acum o lună. La moment, mama pregăteşte actele de identitate şi certificatele medicale pentru instituţionalizarea celor două fetiţe mai mari într-un centru de plasament temporar din oraş. Astfel, în câteva zile, acestea urmează să fie luate temporar din această familie, cea mai mică, însă, rămâne a fi cu mama.


E antiuman să desparţi mama de copilul ei la o vârstă atât de fragedă, dar consider că e culmea nedreptăţii să laşi un copil să trăiască în asemenea condiţii antiumane. Poate e nedrept şi faptul să lipseşti o mamă de drepturile părinteşti, dar atunci când aceasta nu-şi onorează elementarele obligaţiuni – de a-i crea copilului condiţii favorabile de viaţă, în căldură, curăţenie, grijă, siguranţă, etc. halal de aşa mamă! Un copil plasat într-o instituţie cred că ar creşte cu mult mai bine şi mai sănătos decât într-o mizerie.


Prioritizând viaţa şi siguranţa copilului, sper ca organele abilitate să se autosesizeze şi să ia sub un control mai strict situaţia acestei familii.



Tatiana Todoseiciuc

6 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco