• Curierul de Hâncești

Cât de des le procuraţi cărţi copiilor dvs?

În ultima perioadă, lumea a devenit dependentă de gadgeturi şi internet. Astăzi nu ne mai imaginăm viaţa fără calculator, telefon mobil sau tabletă.


E şi mai grav faptul că această dependenţă a atins şi cele mai inocente fiinţe, copiii, care de mici au acces la astfel de tehnică. În loc să privească o emisiune educativă, copiii preferă desene animate la tabletă, în loc să iasă la plimbare cu bicicleta, aceştia îşi petrec timpul cu jocurile video, adesea agresive şi deloc potrivite vârstei.


Astfel, copiii uită să mai citească cărţi, iar vinovaţi se fac, desigur, părinţii. Pentru că la data de 2 aprilie se serbează ziua internaţională a cărţii pentru copii, am adresat părinţilor următoarea întrebare:


Cât de des le procuraţi cărţi copiilor dvs?


Ion Moraru, 35 ani, or. Hânceşti: „La noi acasă peste tot sunt numai cărţi. Copiii au 7 şi respectiv 5 ani, vârsta când trebuie să le cultivăm multe cunoştinţe, să înţeleagă ce este bine şi ce este rău, iar poveştile sunt numai bune prin exemplele descrise pe înţelesul copiilor. Ce-i drept, soţia se ocupă mai mult de procurarea cărţilor, ea ştie de care avem acasă, pe care trebuie să le cumpărăm etc. Poate că nu le cumpărăm cărţi chiar în fiecare lună, salariul nu ne permite, dar, când vine ziua aceea, cumpărăm câte 4-5 cărţi odată.”


Svetlana Marian, 47 ani, s. Bozieni: „Copiii mei sunt măricei de acum. Fiica deja lucrează dar, de când era micuţă mergea la bibliotecă şi continue să meargă acolo şi în prezent. Înainte nu erau aşa multe cărţi şi nici posibilităţi nu erau. Le povesteam copiilor poveştile pe care noi le ştiam. Băiatului mai mic însă până mai ieri îi cumpăram cărţi cu poveşti, cu ghicitori etc. Când era mai mic citea mult, acuma are 11 ani, are calculator şi pentru ca să citească cărţi, trebuie să-l impun. Ba mai motivează că toate cărţile de care are nevoie le poate găsi pe internet. ”


Elena Z., 35 ani, or. Hânceşti: „Consider că investiţia în cărţi este una dintre cele mai bune investiţii pe care le-ar putea face părinţii pentru copiii lor, deoarece este o investiţie în copil, în dezvoltarea sa ca personalitate, în cultivarea unor calităţi preţioase. Eu am un respect profund pentru carte, şi anume în formă scrisă, nu electronică, şi mă strădui să-i cultiv fiicei mele de 8 ani această iubire cumpărându-i periodic cărţi pentru vârsta ei şi învăţând-o să le preţuiască, să le păstreze, să citească cât mai mult, să discearnă ceea ce citeşte – bine că avem de unde alege din marea varietate propusă de librării! Doar că preţurile ar fi bine să fie mai accesibile... Dacă fiecare părinte şi-ar învăţa copiii să iubească cartea, am avea mai mulţi oameni buni, culţi şi educaţi.”


Dina Caşu, 32 ani, or. Hânceşti: „O da, mie îmi plac mult cărţile. Am două fetiţe care la fel adoră cititul. Din păcate, la noi librăria vinde cărţile la preţuri foarte mari, buzunarele nu ne ţin. Astfel, că mergem la Chişinău şi procurăm cărţi de la librăriile de acolo, unde şi diversitatea este mai mare. Cea mică adoră poveştile cu desene care trebuie colorate, cea mai măricică citeşte mai mult enciclopediile. La noi o enciclopedie costă peste 300 de lei, vă daţi seama că nu ne putem răsfăţa fetele prea des. Însă oricând avem posibilitatea, cumpărăm cărţi pentru ca fetele să aibă ocupaţie şi să-şi îmbogăţească vocabularul.”


Aliona Punte, 38 ani, or. Hânceşti: „Băieţii mei demult nu mai citesc cărţi. Internetul şi calculatorul le-a omorât dragostea pentru lectură. Să-i întrebi cine este Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu, vor deschide repede internetul pentru a găsi un răspuns. Este vina noastră, recunosc, dar şi de la şcoală acuma le cer să caute pe internet orice informaţie. Îi mai trimitem pe la bibliotecă, dar nu au tragere de inimă să citească. Cărţi cumpăr pentru finuţa mea, care are 5 ani. Ea nu ştie să citească, dar când merg în ospeţie, mereu mă roagă să-i spun poveşti, iar eu îi cumpăr cărţi şi i le citesc. Cel mai mult îi place povestea Cenuşăresei şi a Scufiţei Roşii.”


Sandu V., 29 ani, or. Hânceşti: „Eu am trei copii, 8, 6 şi 2 ani. Cei mai măricei deja citesc singuri şi adoră cărţile. Mama mea a fost profesoară şi se ocupă cu ei de mici, probabil i-a motivat prin ceva să iubească cartea. Cele mai cunoscute poveşti, ţi le pot spune aproape pe de rost şi încă cu intonaţie. Soţia, de obicei, le cumpără cărţi singură, pentru că dacă picii ajung la librărie, fără o sacoşă plină nu poţi ieşi de acolo, pe toate le vor. ”



Elena Golubnic

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco