• Curierul de Hâncești

Cu ce inegalităţi se întâlnesc cel mai des persoanele cu dizabilităţi în societate?

Actualizată în: 27 Febr. 2019


Ziua mondială a justiţiei sociale este marcată anual la 20 februarie. Iniţiativă a Adunării Generale a ONU din 26 noiembrie 2007, a început să fie aniversată din anul 2009. Scopul Zilei mondiale a justiţiei sociale este de a atrage atenţia factorilor responsabili asupra unor probleme precum sărăcia, şomajul şi excluziunea socială. Totodată, cu prilejul acestei zile sunt promovate valori precum solidaritatea, echitatea şi tratamentul egal oferit cetăţenilor indiferent de sex, rasă, religie, cultură sau stare a sănătăţii. Inegalităţile imense de venit atât pe plan naţional, cât şi internaţional şi cel mai des inegalităţile acestea se manifestă pentru persoanele cu nevoi speciale. Despre acest subiect am decis să vorbim cu hânceştenii şi să vedem ce au ei de spus la acest subiect:

Olimp Ilievici, 24 de ani, or. Hânceşti: „Cu foarte multe, persoanele cu nevoi speciale nu sunt incluse în câmpul muncii, nu au pur şi simplu acces şi este foarte greu să ne găsim un loc de muncă. Altă problemă sau inegalitate ar fi deplasarea în transportul public, de multe ori şoferii de rute când văd persoane cu nevoi speciale închid uşile şi pleacă, am avut aşa întâmplări şi nu o dată. O altă problemă este că îmi doresc să învăţ vreo profesie, dar nu pot şi nici nu am posibilitatea, pentru că nu avem astfel de şcoli, sau care le avem nu vor să ne accepte. Şi una din cele mai mari probleme, cea mai des întâlnită, sunt oamenii, cei care se uită de sus în jos la mine, oamenii care nu le pasă nici un pic de aproapele său...”


Ana Spancioc, 36 de ani, or.Hânceşti: „Eu consider, că cea mai gravă problemă cu care se întâlnesc astfel de persoane este, izolarea. Aceşti oameni sunt izolaţi de restul societăţii, ei nu pot şi nici nu au acces peste tot unde au acces ceilalţi. Am o vecină care este în cărucior şi ea practic stă toată ziua acasă, dacă mai vine cineva din rude la ea o mai scot la plimbare, dar în perioada de iarnă, practic nici nu se vede. Este foarte greu pentru persoanele cu dizabilităţi la noi în societate...”


Iuliana Tabacari, 30 de ani, or.Hânceşti: „Ca utilizatoare de scaun rulant, îmi place să fiu activă și independentă, să merg la plimbare, la cumpărături, la librărie, în parc etc., astfel că la capitolul siguranță în stradă întâlnesc deseori inegalități, deoarece toți oamenii merg pe trotuar, iar eu merg pe carosabil, intimidând șoferii și cu riscul de a provoca un accident. Tot la capitolul demnitate umană, întâlnesc o diferență izbitoare atunci când trebuie să folosesc transportul public ca să merg în afara orașului. De cele mai multe ori, cineva străin, la rugămintea mea, mă ia în brațe și mă ajută să fiu pusă pe scaun, același lucru se repetă când trebuie să cobor din transportul public. Cine, în cazul meu, s-ar simți în asemenea situații egal cu ceilalți? Aș vrea să mă pot îmbarca independent în microbuz, autobus, troleibuz, să fie cel puțin o rută pe zi cu un autobuz/ microbuz adaptat în afara orașului. Sunt mai multe persoane la noi în oraș care folosesc un scaun rulant pentru a se deplasa, sunt și alte persoane - ca părinții cu copii mici în cărucioare, persoanele în etate cu sau fără o condiție fizică limitată şi consider că ar fi normal ca ei să aibă un transport special...”


Alexandru Gomaniuc, 31 de ani, or.Hânceşti: „Persoanele cu dizabilităţi se întâlnesc cu multe probleme la noi în societate, dar cea mai frecventă este accesibilitatea. Pentru copiii mici nu este acces la grădiniţe, apoi la şcoli, căile de acces nu sunt adaptate pentru copiii cu dezabilităţi, aceştia pur şi simplu sunt rupţi din societate. Iar mai apoi urmează universitatea, poate doar vreo două universităţi sunt parţial accesibile, dar tot este foarte greu pentru acest gen de persoane să-şi facă studiile acolo. Problema mare a persoanelor cu dizabilităţi este că ei stau doar acasă, şi societatea din jur nu-i vede şi cred că ei sunt puţini, când de fapt ei sunt foarte mulţi, dar sunt uitaţi de toţi. O altă problemă este transportul, nu este nici un transport special echipat pentru persoanele cu nevoi speciale, poţi merge doar cu taxiul, dar este scump. La fel, persoanelor cu dizabilităţi le este greu să găsească un serviciu, angajatorii pur şi simplu se tem să angajeze pe cineva cu dizabilităţi...”


Veronica Spînu, 48 de ani, or.Hânceşti: „Cea mai mare problemă pentru oamenii cu dizabilităţi este societatea care îi înconjoară. Deseori ei sunt priviţi cu irespect, nu sunt luaţi în seamă, unii chiar şi se comportă urât cu ei. Dar nu doar cu ei, sunt unii oameni care cred că ei sunt mai buni decât alţii şi cât timp vom avea astfel de persoane în societate mereu vor fi inegalităţi....”

Aurel VICLIUC


0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco