• Curierul de Hâncești

„Cum va evolua societatea, așa va fi și viitorul jurnalismului”

Interviu cu Alina Găină, coordonator de proiecte în cadrul Centrului Media pentru Tineri.


Născută în 1992 în s. Cotul Morii, a studiat la şcoala din localitate. Ulterior a făcut studii la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în anul 2014. În 2016, a absolvit Masteratul în acelaşi domeniu. Între anii 2011 – 2014 a studiat arta teatrului la Facultatea de Arte Frumoase, USM. Mai târziu a activat la Radio Hânceşti regional, iar actualmente este coordonator de proiecte în cadrul CMT din Moldova.


„Cum va evolua societatea, așa va fi și viitorul jurnalismului”


-Alina, ce te-a făcut să îndrăgești scrisul? Care este prima ta amintire legată de ”peniţă”?


-Mereu mi-a plăcut să scriu. E un lucru ce nu poate fi explicat, dar aveam o relație specială cu literele, textele, cărțile, înainte de a ști că voi alege jurnalismul. La școală, când trebuia să scriem un eseu la tema pentru acasă, eu eram cea mai fericită. Dacă aveam două eseuri – și mai bine (spre uimirea unor colegi). Amintirile mele legate de scris sunt indispensabile de orele de română, de jurnalul personal pe care-l aveam în adolescență și de poeziile pe care am început să le scriu mai târziu. 


-Pasiunea pentru scris a prins viaţă datorită jurnalismului sau mai scrii și altceva (versuri, romane....)?


-Jurnalismul a fost un fel de punct final. Nu scriu versuri, nici romane. Am scris povești pe la 12 ani, pe care le citeam familiei. Am scris câteva poezii, dar a fost doar pentru o perioadă și cred că a fost modalitatea mea de a mă exprima și de a crește. Acum am un blog în care scriu atunci când simt ceva puternic, pentru a păstra amintiri. După o perioadă citesc și îmi zic – „Vai, cum vedeam lumea atunci!” De fapt, scrisul m-a ajutat mult în meseria pe care mi-am ales-o. Fraza „Dacă nu aș fi scris, m-aș fi sufocat demult”, mi se potrivește, indiferent de specificul textelor mele. 


-De ce jurnalism? Ce te-a tentat în această meserie?


-Jurnalismul este în primul rând comunicare, l-am ales pentru a scrie, pentru a descoperi oameni interesanți, pentru a fi în diferite „roluri”. În copilărie am vrut să devin medic, apoi actriță, mai târziu – animatoare la radio. Am înțeles, prin clasele de liceu, că jurnalismul va fi alegerea mea – un fel de „rezumat” al pasiunilor mele, ce cuprindea totul. Atunci îmi părea interesant să fac știri, să informez oamenii, să fiu prima în mijlocul unor evenimente. Acum îmi pare minunat dacă poți să schimb ceva, să influențez pe cineva, cu ajutorul unui material bun. 


-Azi activezi în cadrul „Centrul Media pentru Tineri”. De ce nu tv sau radio, sau chiar presă scrisă?


-O să zic ceva... noi muncim, avem visuri și dorințe, credem că urmăm un traseu, dar mai este ceva în acest Univers care aranjează lucrurile așa cum trebuie ele să fie. La Centrul Media eu am crescut foarte mult – profesional, moral, spiritual. Centrul Media e locul în care eu am făcut și pot face multe lucruri – articole, instruiri, fotografii, filmări, proiecte, evenimente, e o diversitate de activități care m-au „crescut” și prin care am dăruit ceva altora. Cel mai minunat lucru este că lucrez cu tineri, alături de copii și pentru mine e important să știu că din cei douăzeci de tineri pe care-i cunosc într-o zi, măcar cinci au fost influențați în mod pozitiv (de exemplu). Nu știu ce urmează în cariera mea, dar știu că la CMT mi-am crescut niște „rădăcini”. Dacă nu ar fi fost CMT, mi-ar fi plăcut să ajung la radio, sau reporteriță la tv, domeniul social. 


-Ce faci tu în cadrul CMT?


-La Centrul Media pentru Tineri activitățile sunt multe și diferite. Comunicare, scrierea articolelor pentru voceatinerilor.md, instruiri pentru tineri –cred că astea sunt mai pe înțelesul tuturor, căci altfel, cum CMT este o organizație, mereu apar și alte activități, întâlniri, ședințe în care mă implic. 


-Cum este să instruiești pe cei mai mici şi cum e să le dai ”lecţii” semenilor tăi?


-Tinerii instruiți au între 12 și 22 de ani. Când mă întâlnesc cu tineri și vine partea cursului meu eu le spun că nu sunt în fața lor pentru a-i învăța, pentru a le da note, eu doar le spun ce știu și îmi doresc ca împreună să creăm un produs media prin care își vor expune părerea. E interesant și e o responsabilitate. La începutul fiecărei zile de instruire îmi zic: „Să le fie interesant și util!”


-Te văd adesea cu microfonul în mână, ce simţi când ești în atenţia publicului?


-Cu microfonul în mână sunt atunci când prezint unele evenimente organizate de CMT sau unele evenimente ale partenerilor. Îmi place să văd publicul, să-l simt, însă mi-aș dori mai multă experiență în acest domeniu. În fața publicul simt și o mare responsabilitate. Publicul nu a venit la eveniment ca să te dai tu mare, ca să-ți audă glumele proaste sau frazele tale interminabile, publicul a venit să se simtă bine, și atunci vreau să prezint cât mai bine invitații, scopul evenimentului, vreau ca oamenii să se simtă bine. 


-Cum decurge o zi obișnuită a unui jurnalist de la CMT?


-Acum, din activitățile mele fac parte mai multe lucruri care nu sunt deloc specifice muncii de jurnalist, inclusiv instruirile. Într-o zi stau la oficiu și scriu, a doua zi, ar fi posibil să mergem la Cahul pentru instruire, a treia zi s-ar putea să fiu la Orhei, să merg la vreo ședință cu partenerii sau să fac vreun intr-o pentru emisiunea “Abraziv”, difuzată la Moldova 1. Sunt multe activități, în diverse proiecte, și asta mi-a plăcut mereu la Centrul Media pentru Tineri. Nu am cum să mă plictisesc! 


-Care sunt greutăţile cu care te confrunţi pe parcursul activităţii?


-Apar tot felul de provocări, la care trebuie să reziști din punct de vedere psihologic, pentru că interacționez cu tineri și copii diferiți. E dificil atunci când tinerii nu se concentrează la activități în timpul instruirilor,e dificil când ai de făcut un reportaj în care trebuie să povestească ceva tinerii care au o necesitate specială, atunci când îi pui unui specialist o întrebare simplă, iar el îți răspunde cu termeni științifici și cu fraze din care te întrebi dacă o să poți extrage ceva. A fost o situație în care un tânăr și-a schimbat scenariul filmului în ultimul moment, au fost situații în care am postat pe rețele ceea ce am găsit prin unele școli/ sate, și oamenii s-au supărat. Dar trec toate!


-Ce te motivează să te trezești dimineaţa și să mergi la serviciu unde, sunt sigură, nu ai nici un minut liber?


-Acum m-am mai liniștit, dar în primul an de muncă așteptam cu nerăbdare diminețile ca să pot merge la muncă. Îmi place când știu că urmează activități noi, mă inspiră tinerii care-s mereu curioși și întotdeauna activi, îmi plac colegii care sunt speciali - pentru mine contează tare mult oamenii din jur. La CMT mă simt liberă și înțeleg că fac lucruri utile. Apropo, sunt zile în care am minute libere și zile în care nu vreau nici să mănânc. 


-Care este visul tău cel mare, legat de ceea ce faci?


-Când ai un vis, trebuie să te gândești mult la el, dar să nu-l spui oamenilor, așa zic eu. Ceva e sigur, vreau să muncesc printre oameni, să fie media sau comunicare și să fac lucrurile cât mai bine. 


-Cum vezi tu viitorul jurnalismului, aici, la noi?


-Jurnalismul de la noi are o legătură strânsă cu oamenii de la noi, așadar, cum va evolua societatea, așa va fi și viitorul jurnalismului. Pleacă oamenii, s-ar putea să plece și el. Vin lucruri noi în țară, s-ar putea să apară noutăți și în lumea jurnalismului. Până atunci, jurnalismul nostru rămâne împărțit și diferit, pe alocuri stângaci și în atenția publicului, în alte cazuri, mai bun și mai în umbră. 


-Îţi mulţumesc pentru interviu şi iţi urez succes în activitatea pe care o reprezinţi.

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco