• Curierul de Hâncești

Destăinuiri din viaţa unui student

De ziua internaţională a studenţilor destăinuiri din viaţa unui student la Jurnalism



La data de 17 noiembrie am marcat Ziua internaţională a studenţilor. În această zi, se organizează petreceri, concerte sau pur şi simplu întrevederi între tineri studenţi. Cu toate acestea, motivul şi originile acestui eveniment are la bază o întâmplare tragică. Pe 17 noiembrie 1939, nouă studenţi şi-au pierdut viaţa, iar alţi peste 1200 au fost trimişi în lagăre de concentrare, după ce au protestat în faţa Universităţii din Praga împotriva ocupaţiei naziste din Cehoslovacia şi împotriva uciderii studentului Jan Opletal şi a muncitorului Václav Sedláček, care participaseră la un miting anti-nazist. În 1941, la Consiliul Internaţional al Studenţilor de la Londra, a fost luată decizia ca 17 noiembrie să fie declarată oficial Ziua Internaţională a Studenţilor, în memoria studenţilor ucişi sau trimişi în lagăre de concentrare. În prezent, avem o societate democratică, iar studenţii au multe posibilităţi şi sunt liberi în exprimarea ideilor şi a punctelor personale de vedere. 


Un asemenea student este Maxim Sandu, care la ai săi 26 de ani îşi are bine definite ideile despre studii, personalitate şi societatea în care învaţă şi activează zi de zi. Ca oricare alt tânăr, a păşit pragul universităţii cu mult entuziasm şi o doză de naivitate care însă s-a ciocnit de realitatea dură şi i-a dat lumea visurilor peste cap, punând-ul faţă în faţă cu realitatea. Ce cale a ales şi cum luptă pentru vise ne povesteşte chiar Maxim, în destăinuirile ce urmează:

  „ Studiez la USM, facultatea  de Jurnalism şi  Ştiinţe ale comunicării. În linii generale, pot spune că jurnalismul presupune ceva foarte vast, având în componenţa sa presa scrisă, radioul, televiziunea şi  onlain-ul. Venind la jurnalism, aşteptările mele au fost spulberate pentru că am înţeles că teoria nu mă va ajuta niciodată să însuşesc toate subtilităţile acestei meserii. Ştiţi vorba proverbului: „practica bate gramatica” în scurt timp am realizat că facultatea nu-mi va putea oferi toate cunoştinţele necesare, am înţeles că şi scrisul materialelor mi se dau foarte greu pentru că nu mă puteam conforma la standardele care mi se cereau.  Astfel, am început să caut un loc de muncă în audiovizual. Toate cv-urile mele pe care le-am expediat mai multor posturi TV nu au fost acceptate, deci încercarea mea de a mă încadra în activitatea pe care o studiez s-a soldat cu nenumărate eşecuri.



   Abia un an în urmă am participat la un training organizat de Centrul Media pentru Tineri în parteneriat cu TRM şi Deutsche Welle unde am învăţat cum se realizează un material video, pornind de la o simplă idee până la postarea acestui material la posturile tv. Trainingul a durat  4 zile, iar la finele acestuia am prezentat fiecare câte un material video, filmat şi montat de noi. Ulterior, m-am implicat la realizarea emisiunii „Abraziv” produsă de tinerii de la Centrul Media pentru Tineri şi difuzată la Moldova 1. În acelaşi timp, un profesor de la facultate mi-a propus să-mi încerc norocul la emisiunea „Rapsodia Satului”, difuzată la fel la Moldova1. Scurta mea experienţă în audiovizual m-a determinat să nu ezit nici o clipă. Anume aşa am ajuns să realizez emisiuni, şi anume aşa am înţeles cu adevărat ce este jurnalismul de televiziune. Televiziunea, în primul rând, înseamnă lucru în echipă şi este foarte important să fii pe aceiaşi undă cu colegii tăi anume pentru că relaţia cu colegii se reflectă în produsul final. E important să fii omul potrivit la locul potrivit. La „Rapsodia Satului” am cunoscut oameni care se ocupă cu jurnalismul TV de-o viaţă (30 sau chiar 40 de ani). Zilnic, aceşti oameni îmi sunt ca nişte enciclopedii vii care îmi inspiră ferma convingere că jurnalismul este o profesie pe care ai ocazia s-o descoperi şi să evoluezi în ea zi de zi. Pentru mine, toată experienţa cu televiziunea a fost o adevărată provocare. E ca şi cum cineva vrea să te înveţe să înoţi aruncându-te în apă când încă nu ştii să o faci. Ideea este că în jurnalism am simţit acelaşi lucru. Nu aveam nevoie să citesc cum se face o ştire sau o emisiunea, aveam nevoie eu să contribui la realizarea acesteia pentru a-i înţelege din temelie toate subtilităţile. 


La CMT noi suntem voluntari şi încercăm toate rolurile posibile dintr-o echipă de televiziune. Într-o săptămână poţi fi operator, altă dată - editor de imagine, apoi reporter sau poţi fi chiar şi producătorul emisiunii. La trainingul despre care am vorbit mai sus, fusese un exerciţiu unde trebuia să scriem unde vrem să ajungem peste 5 ani în domeniul jurnalismului. Eu am scris că vreau să realizez o emisiune televizată şi acum muncesc asupra acestei emisiuni, în curând va fi postată în lumea on-line,  pe canalul youtube.com. Din primul an de facultate am simţit nevoia să ajung la TV pentru că sunt fascinat de tot ce ţine de acest domeniu. Este adevărat că totuşi fug mereu de ştiri, îmi plac mai mult materialele artistice unde fantezia şi improvizaţia sunt la ele acasă.


Dacă aş încerca să vă descriu o zi de-a mea în calitate de student la jurnalism, ar fi dificil pentru că programul diferă de la o zi la alta. Spre exemplu, vineri, toată ziua sunt la filmările emisiunii „Rapsodia Satului”,  miercuri seara fac ore de actorie,  joi sunt la înot, luni şi marţi după perechi vin în redacţie unde lucrez până seara târziu etc.  Din primul an de facultate, m-am implicat activ în activităţile sportive participând la competiţiile dintre facultăţi la înot, jocul de dame, baschet, volei, pe unde mai bine pe unde mai puţin bine, dar mereu am fost prezent la toate evenimentele interesante. 


Nu este uşor la noi în ţară să îţi alegi un domeniu care îţi place şi să rămâi satisfăcut din toate punctele de vedere. Dar mai ştiu că nu are importanţă ce facultate studiezi, important fiind să te regăseşti în acel domeniu. Ca să ai reuşite într-un domeniu oarecare, trebuie să te dedici în totalitate, să depui suflet, să fii gata să lucrezi zi şi noapte pentru scopul tău. Până a studia jurnalismul am încercat să studiez arta muzicală, am studiat la Colegiul de Construcţii din or. Hânceşti, am făcut studii economice la facultate,  m-am ocupat cu vânzările directe (am vândut cosmetică şi parfumerie), am lucrat în calitate de chelner, apoi administrator. A fost lungă calea până la jurnalistică, în special până la televiziune, domeniul unde mă simt în albia mea. Am venit la jurnalism, de fapt, din motivul că acest domeniu are tangenţă cu actoria. Visul meu de mic copil este de a deveni actor. Venind la USM nu am ezitat nici o clipă şi am ales să fac adăugător facultatea de Arte Frumoase, la clasa Teatru Dramatic şi Regizorie. Într-un final, voi avea două diplome dintr-o împuşcătură. Dar cel mai important, voi fi acolo unde mă simt cel mai bine. Voi fi împlinit că am ales ceea ce am dorit să fac într-o lume în care e complicat să fii fericit”, şi-a încheiat destăinuirile studentul de la Jurnalism.



Elena Golubnic

5 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco