• Curierul de Hâncești

Fraţii l-au întâmpinat cu lacrimi de bucurie

După mai bine de 10 ani Valentin Şveţ, copilul bolnav de leucemie, s-a întâlnit cu familia sa biologică.


Despre Valentin Şveţ din or. Hânceşti, care recent a împlinit vârsta de 11 ani, am scris în nenumărate rânduri atunci când se afla în situaţia în care avea urgentă nevoie de bani pentru chimioterapie şi medicamente extrem de costisitoare, acesta având o boală rară în rândul copiilor – leucemie, sau cum i se mai spune, cancer în sânge. Tutorele său, Vera Rotaru, femeia care îi este şi naşă de botez, are grijă de el aşa cum ar fi trebuit să-l îngrijească propria mamă. Deşi era un om străin pentru Valentin, deja de aproape doi ani, dna Vera i-a devenit nu doar mamă, ci şi unica şansă de a supravieţui.

Valentin şi-a recunoscut mama biologică, fără să o fi văzut vreodată...


Amintim că băiatul este instituţionalizat într-o şcoală specială din oraşul Hânceşti, unde nu doar învaţă bine, dar se mai ocupă şi cu exerciţii locomotorii pentru că boala i-a provocat paralizia mâinii stângi şi parţial a spatelui. În acest context, deşi Vera Rotaru este tutorele oficial, Valentin este considerat un copil pe care îl întreţine statul, datorită frecventării şcolii speciale, dar cu toate acestea tutorele îşi asumă toate cheltuielile necesare pentru acest copil, fără să primească de undeva vre-un ajutor. 


„Iniţial, Valentin a fost plasat în Casa internat din Floreşti, însă atunci când urma să înceapă studiile primare a fost transferat la Şcoala specială din Hânceşti, aceasta fiind unica din ţară care se ocupă de problemele locomotorii la copii, a spus dna Vera. Atunci când l-am botezat, nu am mai putut să uit de el. Mergeam în fiecare duminică la şcoală ca să-l văd, apoi am încercat să-l iau acasă în weekend şi îi mulţumesc direcţiei acestei şcoli pentru susţinerea pe care ne-a oferit-o în acest context. El s-a obişnuit cu mine şi cu familia mea şi aştepta mereu cu nerăbdare momentul când ne vom revedea. În anul 2015, a fost o perioadă de 9 luni în care a fost spitalizat, timp în care am stat doar lângă el. Au fost oameni care ne-au ajutat cu medicamente, însă restul cheltuielilor le-am suportat de una singură. Am avut grijă de el ca de propriul meu copil, îi aduceam mâncare gustoasă, îi cumpăram tot ce dorea, ca să nu mai vorbesc de costul drumului dus-întors de câteva ori pe săptămână.”


Femeia a mai spus că atunci când l-a cunoscut era foarte slab şi neajutorat, iar în urma chimioterapiei a rămas chel şi viaţa sa atârna doar de un fir de aţă. Ulterior, trecând cu bine de perioada de tratare, fiind în grija dnei Vera, a prins la puteri, a mai adăugat în greutate, deşi mai greu, totuşi merge, iar părul său i-a crescut şi s-a transformat în bucle blonde.


Fraţii l-au întâmpinat cu lacrimi de bucurie, iar mama a rămas rece ca o stâncă…


  La finele anului trecut, dna Vera a fost înştiinţată că Valentin mai are un frate şi două surori care îi duc lipsa. Aceşti copii, părăsiţi şi ei de părinţi, i-au scris lui Moş Crăciun că ar dori să-l vadă pe fratele lor cel mic, iar dna Vera Rotaru nu a putut rămâne indiferentă la acest vis al copiilor şi a mers cu Valentin la Centrul comunitar din Floreşti, unde au fost întâmpinaţi nu doar de fratele şi surorile băiatului, dar şi de reprezentanţii instituţiei şi a direcţiei asistenţei sociale locale. 


   „Când am păşit pragul Centrului comunitar din Floreşti unde se află fraţii săi, Valentin s-a îndreptat cu braţele larg deschise chiar spre mama sa (prezentă la întâlnire), şi strângând-o strâns cu mânuţele sale slabe a rostit bucuros „aceasta este mama mea”, a menţionat cu lacrimi în ochi dna Vera. Nu a văzut-o pe mama sa niciodată, însă imediat s-a îndreptat spre ea, mă doare sufletul numai de faptul că dânsa nu merita să audă aceste cuvinte, deoarece a rămas ca o stâncă rece la îmbrăţişările copilului, i-au curs doar câteva lacrimi, şi după atâţia ani nu i-a adus nici măcar o bomboană... Autorităţile locale din Floreşti i-au propus ajutor pentru a avea posibilitatea să locuiască cu toţi copiii săi şi să-i îngrijească, însă tot ce a putut spune a fost „eu nu pot, nu am unde...”, a mărturisit femeia întristată.


„Când l-au văzut pe Valentin, fratele şi surorile sale au început să plângă în hohote, nefiind în stare să rostească măcar un cuvânt. Au plâns nu numai copiii, ci şi toţi maturii, eu am plâns, directoarea Centrului comunitar a plâns, au plâns şi reprezentanţii Direcţiei Asistenţei Sociale. Copiilor nu le venea să creadă că a venit ziua în care l-au văzut pe mezinul familiei lor”, a mai povestit Vera Rotaru.


Cristina Scutari, directorul Centrului comunitar nr 1 din oraşul Floreşti ne-a declarat că momentul unic în care fraţii s-au reunit după mai bine de 10 ani, a fost cel mai emoţionant din istoria Centrului pe care îl reprezintă.


„Avem instituţionalizaţi doi copii din familia Şveţ, un băiat şi o fată de clasa a XIII-a, care demult visau să-şi vadă fratele mai mic. Nu putem dezvălui mai multe detalii pentru că copiii sunt încă minori, însă pot spune că momentul în care l-au strâns pe fratele lor la piept a fost unul care ne-a lăsat pe toţi cei prezenţi cu urme de lacrimi pe obraji. Cei doi copii au pregătit surprize dulci pentru oaspeţi, i-au dăruit lui Valentin o felicitare în formă de inimă confecţionată chiar de ei şi i-au făcut o excursie prin Centrul comunitar şi respectiv prin odăile lor. Dânşii au încă o soră cu câţiva ani mai mare care locuieşte într-o localitate din apropiere şi care a fost şi ea prezentă la reuniunea dintre fraţi. Este o perioadă foarte lungă de când ei sunt cu gândul la acest copil bolnav, aflat la peste o sută de kilometri de ei. Dorinţa de a-l revedea a fost cel mai mare vis, pe care mă bucur că l-am putut realiza datorită dnei Vera Rotaru, cea care şi-a asumat o mare responsabilitate. Împreună cu noi a fost şi Petru Rusu, şeful Direcţiei Asistenţă Socială şi specialistul principal în protecţia copiilor care ne-au susţinut întotdeauna. Ne dorim ca legătura dintre fraţi să nu se piardă şi pe viitor aceste vizite să devină cât se poate de dese”- a declarat Cristina Scutari.


Întrebată care este situaţia cu mama acestor copii, dânsa a spus că deşi aceasta nu-şi doreşte să-i crească acasă, îi mai vizitează uneori la Centrul comunitar.


După spusele tutorelui, Valentin nu a vărsat nici o lacrimă, ci a fost mai vesel ca niciodată pentru că el vede lucrurile un pic altfel, iar întâlnirea cu familia sa biologică i-a provocat doar emoţii pozitive.


„Când ne pregăteam de plecare, fratele şi surorile lui Valentin l-au îmbrăţişat de nenumărate ori, m-au îmbrăţişat şi pe mine mulţumindu-mi pentru grija pe care i-o port, eu la rândul meu le mulţumesc reprezentanţilor asistenţei sociale şi doamnei director al Centrului comunitar pentru organizarea acestei întâlniri şi pentru că au grijă de fraţii băieţelului nostru special”- a încheiat dna Rotaru


„Fratele şi surorile lui Valentin ar putea fi... fraţi vitregi”


„Medicii se eschivează de la un răspuns concret asupra stării de sănătate a lui Valentin, spunând doar că boala pe care o are îi poate curma viaţa oricând. Totuşi, prefer să nu am gânduri negre şi fac tot posibilul ca viaţa acestui copil să fie fericită şi fără primejdii. La şcoală le spune tuturor că el nu este singur şi că are fraţi. Este un copil extrem de darnic şi vrea să facă parte din societate chiar dacă este mai special. Când îl aduc acasă mă roagă să-i permit să ia cu el, când se întoarce la şcoală nişte dulciuri ca să se împartă cu colegii săi. Totuşi, eu cred că copiii cu această boală trebuie să stea acasă la îngrijirea părinţilor sau a tutorelui pentru că la şcoală oricând poate fi îmbrâncit, lovit sau numit cu cuvinte care l-ar indispune, dar deocamdată acest lucru nu este posibil. Mă bucur că mica noastră călătorie la Floreşti i-a creat bună dispoziţie”- a mai spus dna Rotaru.


Totuşi, bunica celor doi copii instituţionalizaţi în Centrul comunitar din Floreşti, contactată ulterior de CURIER, a declarat că fiica cea mai mare, fraţii de la Centrul comunitar şi Valentin, eroul istoriei noastre ar avea taţi diferiţi, întrucât fiul bătrânei (tatăl copiilor din Floreşti)  nu mai locuieşte de ani buni cu mama celor patru copii. Cu toate acestea s-a interesant de sorta copilului bolnav şi ar dori să-l vadă într-o următoare vizită.


 Menţionăm că vizita la Floreşti a fost posibilă datorită primarului de Hânceşti, Alexandru Botnari. „Din cauza că Valentin se deplasează greu este practic imposibil să călătorim în transportul public, de aceea am apelat la generozitatea domnului primar, care i-a oferit acestui copil şansa să-şi vadă familia. Aceasta nu este prima oară când suntem ajutaţi de dumnealui, am avut parte de susţinere şi în perioada când Valentin avea nevoie de medicamente costisitoare, ne-a menţionat de ziua oraşului, dăruindu-ne un cadou, iar acum a contribuit la călătoria spre Floreşti, unde Valentin a fost fericit o dată în plus. Prin intermediul ziarului „Curierul de Hânceşti” ne exprimăm profunda recunoştinţă pentru gestul făcut de primarul Alexandru Botnari. De asemenea le sunt recunoscătoare pentru susţinere domnilor Gheorghe Lică, şef „Amen - Ver” şi Ion Pavliuc, director la azilul de bătrâni  din Sărata Galbenă.”- a conchis Vera Rotaru.


Din nefericire, din cei patru copii care au cel puţin o mamă comună, doar doi sunt împreună, fiica mai mare deja îşi croieşte singură calea vieţii, iar Valentin, dincolo de maladia care îi fură din anii copilăriei, este, totuşi, norocos pentru faptul că are alături o persoană grijulie, care din naşă de botez, i-a devenit mamă, în adevăratul sens al cuvântului.



Elena Golubnic

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco