• Curierul de Hâncești

Interviu cu conducătorul artistic al Ansamblului Folcloric „Crăiţele”

Interviu cu Valentina Duminică, conducător artistic al Ansamblului Folcloric „Crăiţele” şi mama judocanului calificat la Jocurile Olimpice, Valeriu Duminică: „Am un gol în suflet la gândul că Valeriu ar fi devenit un medic de valoare dar, în acelaşi timp mă bucur enorm de mult pentru succesele lui în sport”.


Valentina Duminică este originară din s. Corjeuţi, Briceni, născută în anul 1963 într-o familie de muncitori. 


A absolvit Colegiul de Arte din Soroca „Dirijat coral”; A lucrat metodist la Secţia de Cultură din Ialoveni; A fost profesoară de muzică la şcoala din Cărpineni; A lucrat educator muzical la grădiniţa nr. 6 din or. Hânceşti; Actualmente este conducător artistic al Ansamblului folcloric „Crăiţele” din cadrul Centrului de Creaţie din Hânceşti.


- Doamna Valentina, aveţi în spate o experienţă pedagogică de 20 de ani. Totuşi, ce v-a determinat să alegeţi calea artei, astăzi dvs. fiind conducătoare a Ansamblului Folcloric din Hânceşti „Crăiţele”?


- Am fost de mică îndrăgostită de artă şi tocmai de aceea am ales să fac studiile în cadrul Colegiului de Arte din Soroca. Ulterior, după absolvire am fost repartizată în calitate de metodist în cadrul Secţiei de Cultură din Ialoveni, iar după ce m-am căsătorit, m-am mutat la Hânceşti unde am activat în mai multe domenii. Aveam doi copii, timpurile erau foarte grele şi de aceea am fost nevoită să abandonez arta şi pedagogia pentru o perioadă, timp în care mi-am deschis o afacere mai profitabilă. Totuşi, îmi era dor de artă şi soţul împreună cu copiii m-au convins să revin în domeniul în care mă simt cel mai bine. Ludmila Dubceac, pe atunci director al Centrului de Creaţie, m-a invitat în „familia” Centrului, încredinţându-mi cercul folcloric pentru care mă dedic deja de patru ani. O fac din plăcere şi dragoste pentru tradiţii, nu pentru bani. Este foarte greu, fiecare copil mi-l selectez singură, foarte minuţios, dar se merită deoarece tradiţiile, obiceiurile, folclorul autentic a fost dintotdeauna baza creaţiei artistice culte. Folclorul are valori multiple: valoare moral-creştină, anumite genuri populare, cum sunt colindele, cântecele pascale, îşi au izvorul în Sfânta Scriptură, ele având „idei de adâncă şi largă cuprindere teologică”.


- Aţi lansat recent, împreună cu discipolele dvs. primul CD de muzică folclorică. Cât de dificil a fost ?


-Lansarea acestui CD a fost un vis de-o viaţă. Uneori credeam că nu voi reuşi şi că acest vis este imposibil de realizat. Totuşi, lansarea CD-ului a fost posibilă datorită ginerelui meu Slavic Ştefăneţ, virtuos viorist şi a fiicei Victoria, care fiind zi de zi implicaţi în muzică au găsit modalităţi pentru a mă ajuta. Foarte mult m-au susţinut şi părinţii discipolelor care au fost fericiţi să-şi audă fetiţele nu doar la concerte, dar şi acasă, oricând îşi doresc. Trebuie să recunosc că soţul meu la fel s-a implicat în lansarea CD-ului, mai ales din punct de vedere financiar. Le sunt nespus de recunoscătoare şi dlui Ghenadie Buza, preşedinte de raion şi Valentinei Tonu, şef DÎ Hânceşti pentru susţinere şi transportul oferit pentru deplasările la înregistrarea discului. Pentru CD au fost selectate melodii care redau anume obiceiurile şi tradiţiile vechi. Fetiţele vor creşte, vor părăsi ansamblul, iar CD-ul le va rămâne în amintire.


- Tinerii astăzi sunt pasionaţi de arta modernă, inclusiv de noile tehnologii. Cum reuşiţi dvs. să-i motivaţi să aleagă folclorul?


-Este greu să selectezi din mai mulţi copii, pe cei care au talent, care au auz muzical şi simţul ritmului, însă fiecare fetiţă în parte a fost selectată de mine şi se întâmplă să lucrez cu fiecare din ele în parte, deoarece ele nu au studii muzicale şi pentru a ieşi în scenă şi a face faţă, este nevoie de multă muncă. Folclorul se deosebeşte mult de alte genuri de muzică, poate pentru că nu este un gen de muzică, ci mai mult un fel de a fi al nostru, al poporului moldovenesc. Multe fetiţe au abandonat ansamblul anume pentru faptul că nu s-au putut acomoda şi nu au reuşit să îndrăgească folclorul. Dar cele care rămân, se dedică în totalitate tradiţiilor străvechi care ne reprezintă.


- Aveţi acasă doi copii talentaţi: fiica este vioristă, iar feciorul sportiv. Cu ce aţi contribuit dvs. împreună cu soţul pentru a vă vedea copiii împliniţi?


-Sunt o mamă fericită. Noi cu soţul îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că avem doi copii cuminţi şi educaţi. În capul familiei noastre întotdeauna a stat disciplina. Când copiii au mai crescut, am căutat să-i implicăm în diverse activităţi, astfel fiica a mers la Şcoala de Arte, secţia vioară. Chiar dacă o vedeam în calitate de profesoară de franceză sau medic, ea a ales să facă muzică. Astăzi are o căsnicie fericită şi doi copii minunaţi. Ce ţine de fiul nostru, Valeriu -  el mereu a fost un copil energic şi cât era ziua de mare juca fotbal în curte. Locuiam pe aceeaşi scară cu unul dintre emeriţii antrenori, fraţii Buiuc, care l-au invitat pe Valeriu la antrenamentele de judo pentru a vedea dacă acesta are abilităţi în sport. În clasa a IV-a a câştigat prima luptă, la un concurs local unde drept premiu i s-a oferit un cocoş. Ulterior, au început competiţiile, practic una după alta şi eu mă împotriveam deoarece nu reuşea să-şi facă temele pentru acasă. Am ajuns să-i facem un program zilnic după care se conducea, ca să reuşească peste tot. Acest obicei l-a făcut să fie organizat până în prezent. Valeriu practic nu a avut copilărie, pentru că tot timpul era ocupat, dimineaţa lecţii, seara antrenamente. A devenit matur foarte devreme şi foarte repede. În timp ce alţi băieţi se jucau sau mai dormeau în weekend, el se scula şi alerga în parc, pe vânt şi pe ploaie. Aveam speranţa că nu o va duce mult cu sportul şi tatăl lui îl lua cu el în sala de operaţie, fiind medic chirurg, ba mai făcea adăugător ore de biologie. Noi îl vedeam un medic chirurg sau terapeut. Astăzi are trei facultăţi absolvite (...............) şi sunt sigură că în final va merge pe una din aceste căi. Mereu am avut grijă să se alimenteze sănătos, să se odihnească la timp, a avut parte de multe restricţii de dragul regimului pentru lupte şi competiţii. Când abia a început să lupte, soţul meu a fost nevoit să abandoneze medicina de aici şi să plece în ţările Arabe, în Emen (prin concurs) pentru a avea posibilitatea să-l susţinem financiar. Am avut parte de ajutor în ceea ce ţine de competiţii şi din partea reprezentanţilor „Petrocub”, Mihail Usatîi şi Mihai Crăciun. Astăzi am un gol în suflet la gândul că ar fi devenit un medic de valoare dar, în acelaşi timp mă bucur enorm de mult pentru succesele lui în sport. Când vine de departe, de la competiţii mereu aduce cadouri pentru toată familia, iar când ajunge în vamă, mă telefonează şi mă întreabă dacă am gătit zeamă şi plăcinte, acestea fiind bucatele lui preferate. 


- În curând fiul dvs. Valeriu Duminică pleacă la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Ce emoţii vă încearcă ştiind că dânsul merge acolo să lupte, în adevăratul sens al cuvântului?


-Recunosc, că niciodată nu am urmărit competiţiile la care a participat Valeriu, deoarece mi se rupe inima ştiind că ar putea fi traumat sau lovit. Probabil, aşa simte fiecare mamă al cărei copil practică asemenea gen de sport. Evenimentul care urmează să aibă loc a fost aşteptat de toată familia. Valeriu a muncit pentru Jocurile Olimpice timp de 20 de ani. Faptul că va participa în cadrul Jocurilor Olimpice deja este un succes pentru noi şi nu-mi doresc decât să-l văd întorcându-se sănătos. Cei care l-au educat şi l-au „pus pe picioare” în domeniul sportului sunt fraţii Ilie şi Mihai Buiuc, fapt pentru care le suntem recunoscători. Valeriu este un băiat credincios şi mereu se roagă, de aceea, când va avea loc lupta „cea mare”, eu voi sta într-o odăiţă şi mă voi ruga lui Dumnezeu pentru sănătatea lui.


- Sunteţi o femeie fericită, cu soţ iubitor, copii talentaţi şi o activitate de suflet. Ce vă doriţi de la viitor pentru a vă simţi împlinită?


-Sunt cu adevărat o femeie şi o mamă fericită. Totuşi, la momentul actual am câteva planuri ce ţine de activitatea artistică, şi anume îmi doresc ca o dată cu începutul anului de studii să ni se ofere o sală pe care s-o aranjăm cu atribute tradiţionale  (covoare, păretare, ulcioare, laviţe, prosoape etc.) pentru ca ansamblul  „Crăiţele” să fie o carte de vizită a Centrului de Creaţie. De asemenea, îmi doresc să înfiinţez o grupă de băieţi care să interpreteze cântece haiduceşti. Ce ţine de familie, îmi doresc ca toţi ai casei să fie în primul rând sănătoşi. Copiii să se înţeleagă între ei la fel de bine ca şi până acum, nepoţeii Nicoleta şi Cezar să crească cuminţi şi educaţi. Soţul să-mi fie în continuare alături şi să mă susţină aşa cum a făcut-o mereu. Pe Valeriu, desigur, vreau să-l văd realizat, împlinit la casa lui. Vreau să jucăm la nunta lui, o nuntă tradiţională şi cu bucate de casă aşa cum îi place. Să am parte de o noră de la care aş cere un singur lucru – să-i fie sprijinul în toate. Astăzi am un singur regret, că nu am mai născut încă unu sau doi copii, mi-ar fi plăcut să avem o familie şi mai mare dar, mă bucur că, totuşi, sunt împlinită datorită familiei mele.


- Vă mulţumim pentru interviu!

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco