• Curierul de Hâncești

Interviu cu Ecaterina Bucur, profesor de istorie şi educaţie civică din LT Bobeica

O femeie de o mie! Ecaterina Bucur, fost primar al comunei Bobeica, pedagog şi formator în cadrul a mai multor proiecte locale şi naţionale.  S-a născut în satul Colibaşi, raionul Cahul, dar aproape de 40 ani locuieşte în comuna Bobeica. A absolvit Universitatea de stat „T Şevcenco” din Kiev, iar mai apoi Universitatea Pedagogică din Tiraspol, devenind psiholog şcolar.


  - Dnă Ecaterina Bucur, vreau să vă rog, să vă amintiţi puţin de perioada în care aţi deţinut mandatul de primar al c. Bobeica (anii 2003-2007). Care au fost cele mai importante realizări din acea perioadă?


 - Perioada de primar, pentru mine, a fost o experienţă destul de eficientă deoarece, din considerentele mele pe-atunci s-a lucrat mult, nimic nu se face fără efort. Atât cât s-a realizat a fost cu dăruire şi nu doar din partea mea, ci şi a cetăţenilor din această comună. După ce am câştigat alegerile, mama mi-a zis doar atât: „O să faci ce-o să poţi, dar oricărei persoane care v-a veni în speranţa soluţionării unei probleme, niciodată să nu-i spui omului: vino mâine!” Realizări propriu-zise pentru comunitate au fost, şi chiar unele pe-alocuri destul de costisitoare, dar cu ajutorul cetăţenilor şi angajaţilor economici, am reuşit în toate. Prima realizare vizibilă a fost reparaţia drumului dintre Bobeica şi Stolniceni, care era impracticabil. Noi am făcut varianta albă desigur cu ajutorul Fondului de Investiţii din Moldova. Reparaţia podului din Drăguşeni, care era foarte necesară, a fost o altă realizare cu care mă mândresc. În acea perioadă, au început a fi efectuate şi lucrările de gazificare a r. Hânceşti, comuna fiind în aria pe unde trecea gazoductul, am reuşit gazificarea  LT Bobeica, Centrului Medicilor de Familie şi a celor 35 de case din preajma primăriei. Nu mai puţin importantă a fost şi menţinerea funcţionării taberei de odihnă „Privighetoarea” din c. Bobeica, aici fiind efectuate reparaţii în limita posibilităţilor. O altă realizare de care am rămas mulţumită a fost implementarea seriei de colaborări cu prietenii noştri din Franţa, aceasta fiind iniţiată încă de fostul director al LT Bobeica, Maria Joian, stabilindu-se relaţii de înfrăţire cu administraţia publică din Echire. Ultima realizare pe care vreau s-o menţionez, şi totuşi nu ce-a din urmă, a fost un proiect cu tinerii din liceu referitor la crearea unui ziar şcolar, plasarea panourilor de informare etc. Au fost oarecum lucruri mărunte, dar care ne dădeau totuşi speranţă zi de zi.


- Care au fost barierele cu care v-aţi confruntat în cadrul acestei activităţi?


 - Prima barieră pentru mine a fost că o bună parte din oameni nu acceptau încă o femeie la conducere, aveau oarecum o suspiciune de inferioritate faţă de femeie, considerând că locul ei este la cratiţă.


  Un impediment la fel de greu pentru mine a fost implicarea politicului mult prea mult în activitatea primăriei, unii considerând că dacă susţii cu exactitate un partid care ajunge la guvernare, poţi beneficia foarte uşor de resurse de orice tip, după mine aceasta fiind o incorectitudine.


   Poate sună banal acum, dar pe-atunci una dintre temerile cu care m-am ciocnit a fost timiditatea. Aveam o stare de inferioritate şi de nesiguranţă incredibilă, dar concurenţa şi interacţiunea dintre mine şi colegi m-au ajutat să depăşesc obstacolul, şi să izbutesc.


 -Cu toate că nu mai activaţi în calitate de primar al comunei Bobeica, se ştie că în toamna anului trecut aţi fost delegată în Paris şi în Roma în cadrul proiectului  Observator Naţional „Promo Lex”

Cu ce experienţe aţi revenit de-acolo?


- Am activat in cadrul acestui proiect monitorizând alegerile locale, parlamentare (2014) şi prezidenţiale (2016).


În perioada alegerilor prezidenţiale, în cadrul primului tur, am fost în Paris, iar în cadrul celui de-al doilea, în Roma.

Un lucru care mi-a plăcut a fost că am văzut tineri cu un activism politic extraordinar, interesaţi de situaţia Moldovei şi cu un patriotism demn de urmat văzând o verticalitate în cele dorite de ei. În cadrul acestui proiect, am învăţat foarte multe, am cunoscut oameni cu un IQ bine dezvoltat şi o cultură deosebită.


- Dintre toate proiectele realizate de-a lungul anilor, care dintre ele v-au rămas cel mai mult în suflet?


-Cel mai de suflet proiect al meu a fost „Femeile pot reuşi” în cadrul căruia am activat timp de 10 ani în calitate de formator. Lozinca acestuia era „50 la 50” , iar unul din criteriile după care ne ghidam spunea: „Aici vin doar femeile care pot să-şi plătească singure cafeaua.”Am învăţat lucruri minunate şi utile alături de tinerele colaboratoare.Iar pe această cale le mulţumesc din suflet.


-Care este cel mai recent proiect in care aţi activat?


 -Una dintre cele mai recente colaborări ale mele este o activitate in cadrul federaţiei „Centrul Fermierilor”, unde am realizat training-uri cu fermierii.


 - Ştiindu-vă o persoană socială şi deschisă spre comunicare, totuşi cât de uşor v-aţi regăsit în meseria de pedagog, şi anume profesor de istorie şi educaţie civică?


- Niciodată nu am avut visul  de a fi profesoară, dar odată ce am păşit pragul şcolii mi-a plăcut şi continue să-mi placă. Uneori consider că dacă această profesie ar fi remunerată mai bine, ar fi şi un respect din partea societăţii pentru această meserie. În fond, copiii sunt rezultatul muncii mele, îmi place pentru că tot timpul lucrez cu tineri care îmi emană energie şi dorinţă de muncă. Cel mai important pentru mine este să fiu corectă, echidistantă şi tolerantă cu copiii, să nu-i fac niciodată să se simtă inferiori. Un aforism care ma inspiră este: „Exemplul nu este cel mai important mijloc de a-i influenţa pe alţii – este unicul!”


- Ce sfaturi aţi avea în ghidarea femeilor care se iniţiază spre o viaţă de succes?


- Principalul sfat ar fi să ai încredere în tine şi în decizia pe care vrei s-o realizezi şi să insişti la realizarea acesteia, spunându-ţi: 

„Ai izbutit, continua, n-ai izbutit, continuă!”


-Aveţi vreo pasiune în care vă regăsiţi?


 -Da, mai multe chiar.


-Care ar fi acestea?


- Cândva marea mea pasiunea era lectura, însă acum ochii nu mai sunt atât de sănătoşi. Am avut norocul să trăiesc pe malul Prutului, unde am ascultat radioul şi televiziunea română de când m-am trezit, acestea fiind inspiraţiile principale spre lectură.


  O altă pasiune au fost elevii de la şcoală. Astfel, în copilul în care vedeam un grăunte de agerime şi un potenţial, mă dedicam lui şi îl iniţiam. 


  Iar acum sunt pasionată de flori, acest entuziasm l-am moştenit de la bunica mea de pe tată. Am un cabinet la şcoală cu foarte multe flori, şi acasă grădină întreagă. Ele mă inspiră, ador dimineaţa să ies la ora 5, să beau cafeaua şi să le admir.


-Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim succese pe viitor.



Maria Munteanu

Stagiară

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco