• Curierul de Hâncești

Interviu cu Vasile Hariton, tânăr istoric din s. Dahnovici


„Cercetarea istorică necesită foarte multă muncă şi investiţii, iar de multe ori sprijinul pe care îl primesc persoanele din domeniu nu compensează străduinţa pe care o depun”

-Vasile, pentru început, te rugăm să ne povesteşti despre tine...

-Iniţial, vreau să vă mulţumesc pentru invitaţia dumneavoastră şi nu pot să spun decât că sunt onorat de a acorda acest interviu. Am 26 de ani şi sunt din satul Dahnovici, comuna Bobeica. Am absolvit Liceul Teoretic Bobeica, iar ulterior am ales să merg la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova. Această decizie a venit pe fundalul pasiunii mele pentru istorie, dar şi datorită diplomei obţinute la olimpiada raională, cea care îmi oferea automat un loc la buget. În 2015, am luat licenţa, iar în 2017 – masteratul, tot la aceeaşi facultate. După aceasta am activat o perioadă în domeniu, ulterior am ales să plec peste hotare, aceasta fiind pentru mine ca o treaptă spre realizarea planurilor mele de viitor, aici, acasă, neexistând niciodată intenţia în tot acest răstimp de a mă stabili acolo, chiar dacă am avut oportunitatea, asta deoarece, indiferent unde am fost, nicicând nu m-am simţit mai bine ca pe plaiul meu natal.

-Eşti autor şi co-autor a două cărţi. Despre ce cărţi este vorba şi ce te-a determinat să demarezi aceste proiecte, ce implică muncă şi investiţii, şi cât de grea a fost munca de cercetare?

-Da, este adevărat. Prima lucrare am publicat-o în anul 2017, fiind efectuată în colaborare cu istoricul Vitalie Gajim. Am întitulat-o „Clopotul Duhovnicesc” şi este despre evoluţia istorică a lăcaşului sfânt din satul Dahnovici. Am scris-o din propria noastră iniţiativă şi tot noi am suportat şi cheltuielile pentru tipărire. Dorinţa de a aduce la cunoştinţa a cât mai multor oameni despre istoria acestei parohii a reprezentat şi motivul principal care ne-a determinat să demarăm acest proiect. A doua lucrare, pe care am publicat-o în septembrie 2019, a fost „File din istoria satului Şipoteni, raionul Hânceşti”. Motivul principal pentru care mi-am asumat acest angajament a fost dragostea şi ataşamentul pe care l-am avut dintotdeauna pentru satul Şipoteni, acolo unde am petrecut o bună parte din copilărie alături de buneii mei şi pe care l-am considerat mereu „un loc al veşnicilor amintiri”. Aveam de mai multă vreme acea dorinţă de a oferi şi eu măcar ceva acestui sătuc din inima codrilor şi sunt bucuros că mi-a reuşit până la urmă. Acest lucru a fost posibil şi cu contribuţia autorităţilor locale, care au susţinut financiar tipărirea cărţilor, dar şi cea a localnicilor, care au contribuit cu informaţii preţioase, dar şi cu susţinere. Vreau încă o dată să le mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit pentru receptivitatea de care au dat dovadă. Per ansamblu, cercetarea istorică necesită foarte multă muncă, dăruire şi investiţii, iar de multe ori sprijinul pe care îl primesc persoanele din domeniul dat nu compensează străduinţa pe care o depun.

-Ştim, de asemenea, că ai o relaţie specială cu muzică, cânţi la chitară şi cu vocea. Ai fost şi la concursuri? Mai e loc de muzică în viaţa şi aşa destul de trepidantă de zi cu zi?

-Muzica dintotdeauna a ocupat un loc special pentru mine încă de mic copil, prin ea mi-am manifestat felul de a fi, promovând valori inestimabile precum dragostea, omenia, simplitatea, patriotismul etc. Loc de muzică a fost şi va fi în viaţa mea mereu, convingerea-mi este că dacă iubeşti cu adevărat ceva, vei găsi timp pentru a practica şi a te dezvolta indiferent de impedimentele pe care le întâlneşti în cale. În decursul anilor, am participat la mai multe concursuri raionale, regionale sau naţionale, atât de muzică uşoară cât şi populară, reuşind să obţin şi anumite rezultate, printre care şi două locuri întâi, care mi-au dat şi mai multă încredere şi determinare. Dar eu cred că cel mai mare beneficiu pe care îl obţii în urma unui concurs este experienţa şi interacţiunea cu persoane de la care poţi să înveţi şi respectiv să te dezvolţi şi tu însuţi.

-Şi pentru că un om talentat e talentat în toate, te ocupi şi cu lemnăritul! De unde îşi are rădăcinile această pasiune şi ce lucrări ai în colecţia ta?

-Să ştiţi că această pasiune am descoperit-o relativ târziu în raport cu celelalte, aproximativ 5-6 ani în urmă, dar rădăcinile ei sunt undeva mult mai adânci, cel mai probabil de la bunelul meu, care a fost lemnar de meserie. Mi-ar fi plăcut enorm de mult ca el să fi fost acum în plină activitate şi să pot învăţa cât mai multe secrete ale meseriei, căci principiul uceniciei este actual şi astăzi în domeniul meşteşugăritului. Din păcate, a decedat când eu eram încă copil şi am fost nevoit să caut alte surse de unde să învăţ, ceea ce fac şi voi face mereu. Am şi careva lucrări, iar scopul meu la acest aspect este să îmi îmbogăţesc colecţia nu doar cantitativ, dar şi calitativ.

-De care dintre aceste ocupaţii îţi vezi legat viitorul – scris, muzică sau lemnărie? Ce proiecte de viitor îţi propui?

-Eu m-am simţit mereu un om al artei şi îmi doresc pe cât de mult posibil să îmbin aceste pasiuni. Adesea în viaţă, omul nu poate mereu să facă doar ceea ce îi place, iar pentru a ajunge la ceea ce îşi doreşte necesită şi multe sacrificii. Elementul de bază în cheia succesului, cel puţin după părerea mea, este nu atât dorinţa acerbă cât credinţa în ceea ce faci, având acest element vei face mult mai uşor faţă încercărilor la care eşti supus. În acest moment, eu lucrez la un proiect ceva mai amplu, pe care l-am început de ceva vreme, reuşind să adun practic toate detaliile necesare pentru a fi pus în practică, iar în viitorul cel mai apropiat urmează să fac acest lucru. Se va numi proiectul de artă ”Lignum” şi va viza mai mult arta lemnului, dar nu doar atât. Va avea în linii generale 3 direcţii: producerea, prezentarea, prin intermediul mediului online, o direcţie căreia îi voi acorda o deosebită atenţie, dar va mai exista şi aspectul ştiinţific, adică crearea unui mic muzeu al lemnarului, pe care deja l-am şi realizat. Plus la aceasta, într-un viitor mai îndepărtat, doresc să mai realizez încă o lucrare istorică care să se axeze pe evoluţia în timp a acestei meserii şi tehnicile de prelucrare. Sigur în tot acest proiect vor fi implicate şi alte persoane şi sper cât de curând să vin să vă prezint rezultate concrete deja realizate.

-Mulţumim pentru interviu şi succes în realizarea frumoaselor aspiraţii!

-Vă mulţumesc şi eu pentru că mi-aţi acordat această oportunitate!

Elena ZAIȚEV


703 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco