• Curierul de Hâncești

Interviu cu Victoria Belei, „Pedagogul anului 2017”

Interviu cu Victoria Belei, „Pedagogul anului 2017”: „Profesorul modelează ceea ce este mai preţios pentru societate – oameni”


  • Dna Belei, la etapa raională a concursului „Pedagogul anului - 2017”, Dvs. v-aţi învrednicit de premiul mare şi titlul de cel mai bun pedagog al anului din raion. Cine v-a încurajat şi v-a motivat ca să participaţi şi să câştigaţi?

Într-adevăr, anul 2017 este unul foarte important pentru mine, am obţinut un titlu flatant, care îţi aduce o satisfacţie şi un sentiment de împlinire profesională, dar şi o nouă responsabilitate, deoarece urmează o altă etapă de concurs, la nivel naţional, în care toţi învingătorii etapei raionale vor concura pentru a fi ales cel mai bun dintre cei mai buni. În afară de aceasta, să obţii un titlu nu este totul; mult mai greu este să-l menţii.


Este doar un început, aş spune, începutul unei noi etape în viaţa ta, în care trebuie să dai dovadă zi de zi că eşti demn de distincţia de care te-ai învrednicit şi că nu te vei opri aici. Mai întâi de toate, vreau să felicit Direcţia Învăţământ Hânceşti şi să le mulţumesc pentru organizarea şi desfăşurarea la nivel înalt a concursului „Pedagogul anului”, pentru transparenţa şi obiectivitatea în aprecierea concurenţilor şi pentru ghidarea ulterioară pentru etapa următoare.


Participarea la concursul „Pedagogul anului” nu era pe agenda mea, cel puţin nu pentru acest an, dar acum chiar vreau să-i mulţumesc din suflet directoarei gimnaziului „A. Donici” Ciuciuleni, dnei Maria Bezer, care împreună cu echipa managerială şi întreg colectivul didactic m-au încurajat insistent să particip la acest concurs. Urmărind activitatea mea pe parcursul anilor, dumneaei a fost prima care a observat şi a crezut în potenţialul meu, care mi-a spus că am toate şansele să reuşesc şi care m-a convins că merită să încerc.


Toţi colegii, atât cei de la Ciuciuleni, cât şi cei de la LT ”M.Sadoveanu” din or. Hânceşti, unde îmi desfăşor activitatea, precum şi alţi colegi de breaslă din raion şi nu numai, m-au ajutat şi m-au susţinut în acest concurs. Elevii mei au şi ei o parte din „vină”. Ei m-au provocat fără să-şi dea seama să descopăr în mine puterea şi dorinţa de a deveni cineva de care să fie mândri. La fel, curiozitatea de a afla dacă aş putea să predau o lecţie reuşită cu elevi absolut necunoscuţi m-au făcut să mă înscriu în concurs. O mare parte a succesului meu se datorează mai ales familiei şi apropiaţilor, care nu doar m-au sprijinit şi mi-au fost alături, ci şi m-au ajutat cu un sfat, cu o idee, cu răbdarea şi înţelegerea de care au dat dovadă în momentele dificile, fapt pentru care le sunt profund recunoscătoare.


  • Etapa republicană este pentru dumneavoastră o provocare sau o testare a potenţialului?

Ambele. Şi nu doar la etapa republicană. Chiar şi la etapa raională, unde am avut concurenţi foarte puternici, participarea la concursul pedagogilor m-a impus sa-mi mobilizez toate forţele, competenţele, să-mi canalizez energia şi să găsesc inspiraţia necesară pentru a dovedi că merit cu adevărat titlul de care m-am învrednicit.


În general, consider că orice provocare este în acelaşi timp şi o testare a potenţialului şi că este bine să mai ieşim uneori din zona de confort personal acceptând provocările, care, odată depăşite, ne fac mai puternici, mai experimentaţi, nemaivorbind de satisfacţia pe care o primeşti atunci când faci faţă unor situaţii neobişnuite. Etapa republicană pune pe umerii concurentului o responsabilitate şi mai mare, deoarece acesta reprezintă nu doar persoana sa ori instituţia în care activează, ci întreg raionul, iar faptul că acolo toţi participanţii sunt deja învingători la etapa precedentă sporeşte suspansul, emoţiile şi dorinţa de a încerca o experienţă unică în viaţa unui pedagog.

  • Cum credeţi, de ce, an de an, atât de puţine cadre didactice din raion participă la acest prestigios concurs? Care le sunt temerile şi cum ar trebui motivaţi ca să participe?

Eu cred că autorităţile ar trebui să le acorde mai multă libertate pedagogilor, să aibă mai multă încredere în ei, în potenţialul lor creativ, iar societatea să înceteze să-i învinuiască de toate relele şi problemele cu care se confruntă învăţământul în prezent. Pedagogii sunt prea obosiţi de atmosfera apăsătoare care devine tot mai grea în fiecare an. E un paradox să constatăm că, deşi s-au introdus unele condiţii stimulante în regulamentul concursului şi s-a majorat valoarea premiilor, tot mai puţini profesori se avântă în această competiţie. 

  • Consideraţi că majorarea valorii premiilor pentru învingători este una echivalentă cu munca depusă?

Ştiu ce înseamnă munca titanică pe care o depune un pedagog nu de azi şi nu de ieri. M-am născut într-o familie în care ambii părinţi sunt pedagogi, bunelul a fost şi el un învăţător deosebit. De aceea, pot să vă spun cu toată încrederea că nici un premiu, oricât de valoros ar fi, nu va răsplăti niciodată pe deplin truda şi strădania pedagogului.


Pentru că profesorul modelează ceea ce este mai preţios pentru societate – oameni, pentru că o parte din sufletul lui se revarsă în fiecare elev pe care îl învaţă, fiind un adevărat făuritor de destine omeneşti.

  • Dvs. predaţi limbile franceză şi engleză la GM Ciuciuleni şi l. franceză la LT ”M.Sadoveanu” Hânceşti. Ce v-a determinat să studiaţi şi să predaţi limba lui Hugo şi limba lui Shakespeare şi ce satisfacţii vă aduce această profesie?

Studiez limba lui V. Hugo de la vârsta de 9 ani şi am avut noroc de o profesoară minunată care m-a făcut s-o îndrăgesc, s-o preţuiesc şi să-mi fie mai aproape decât o simplă limbă străină. Chiar dacă în şcoală eram puternică la matematică şi îmi plăcea foarte mult geografia, limba franceză a devenit nu doar profesia şi pasiunea mea, ci, după cum spunea scriitorul A. Camus, aceasta a devenit patria mea, astfel încât acolo mă simt bine, mă regăsesc şi simt nevoia să revin mereu.


Limba engleză am început s-o învăţ şi s-o îndrăgesc datorită prestigiului ei, caracterului pragmatic şi prezenţei simţite a acesteia în viaţa noastră (la televizor, în filmele holywoodiene, în melodiile din repertoriul internaţional, în internet). Studiile universitare mi-au oferit o specialitate dublă franceză-engleză, dar prima dragoste a mea rămâne a fi limba lui Molière.


Toţi profesorii de franceză şi engleză din viaţa mea au săpat o brazdă adâncă în sufletul meu şi acum nu îmi închipui că aş putea face altceva decât să altoiesc aceste două limbi, care sunt purtătoare ale unor culturi impresionate, în inimile discipolilor mei.

  • Pe lângă şcoală şi familie, care sunt hobby-urile Dvs.?

Şcoala şi familia constituie pilonii de bază ai existenţei mele. Pasiunile mele sunt legate nemijlocit de ceea ce fac în viaţă. De când am învăţat să citesc, cartea a devenit un prieten care nu m-a trădat niciodată. Cărţile cu poveşti, aventuri, călătorii, romane istorice, de dragoste, memorii, biografii, cărţile de dezvoltare personală, chiar şi monografiile, articolele ştiinţifice din lingvistică sau pedagogie mi-au dezvoltat imaginaţia, mi-au alinat sufletul în momente de tristeţe, m-au călăuzit şi mi-au luminat calea.


Îmi place foarte mult să călătoresc şi o fac cu plăcere de câte ori am ocazia. Fiecare călătorie pe care am efectuat-o m-a îmbogăţit spiritual, mi-a lărgit orizontul şi mi-a permis să mă găsesc pe mine însămi. În afară de lectură şi călătorii, îmi place să gătesc pentru cei dragi, să îngrijesc de grădina mea, să rezolv integrame, să croşetez, să dansez. În ultimul timp, servciul şi familia îmi răpesc tot timpul şi îmi permit luxul de a-mi aminti de hobby-uri doar în vacanţă. 

  • Şi, în final, care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de învăţători şi profesori pentru ca aceştia să nu mai plece din ţară, ci să continue să se dedice meseriei la ei acasă?

În primul rând, statul ar trebui să aibă o atitudine mai loială faţă de educaţie în general şi, după cum se vehiculează intens ideea de şcoală prietenoasă copilului, autorităţile ar trebui să se gândească la o societate prietenoasă educaţiei şi profesiei, care asigură educaţia generaţiilor viitoare. Încep să cred adevărată teoria că poţi îngenunchea un popor doar distrugându-i sistemul de învăţământ. Dar nu sunt mai puţin adevărate spusele unui mare om al Africii că educaţia este cea mai puternică armă care poate schimba lumea. Statului nu-i rămâne decât să-i dea Cezarului ce-i a Cezarului.

  • Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim mult succes atât la etapa republicană a concursului, cât şi în activitatea de zi cu zi!

Şi eu vă mulţumesc şi mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut şi m-au apreciat!

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco