• Curierul de Hâncești

Jumătate de secol în rol de doctor, „Medicina este a doua mea viață!”




Jumătate de secol în rol de doctor, „Medicina este a doua mea viață!”

Soție, mamă a doi feciori, bunică a trei nepoți și medic de-o viață! Olga Bodolică din satul Drăguşeni, are 68 de ani și este felcer de categorie superioară la Unitatea de Urgenţe din comuna Bobeica. La numai 18 ani, doamna Olga, a finisat studiile la Şcoala de Medicină din Bender, iar până în prezent activează cu aceeași dăruire în acest domeniu.


„Cu două cosițe în păr, halat alb, o naivitate de nedescris și carnețelul de muncă, am făcut primul pas către o cale grea și anevoioasă. N-am vrut să fiu medic, însă fetele pe vremea mea, optau pentru medicină sau pedagogie, iar eu, la insistența părinților, am ales medicina. Eram sârguincioasă și învățam bine pentru a primi bursă, pentru că vremurile erau grele, iar părinții nu reușeau să ne întrețină cu prea multe surse financiare. Prima săptămână de muncă în domeniul de sănătate din viața mea, a fost în satul Lăpușna, satul natal” – ne povesteşte dna Olga.

Totuși, la 20 august 1969, la numai 18 ani, tânăra doctoriţă se încadrează în câmpul muncii la Bobeica, unde lucrează până astăzi. La numai un an şi-a întâlnit soțul, Andrei Bodolică, aceasta mărturiseşte că a avut noroc de un soţ familist „Andrei nu era doar soțul meu, ci şi sprijinul meu”.

Dna Olga ne mai povesteşte că pe acele timpuri, se lucra fără întrerupere, concediul de maternitate era doar de 56 de zile. „Am avut noroc să-mi de-a Dumnezeu un soț înțelegător, care mă susținea și mă ajuta mereu. Ceea ce nu reușeam eu acasă, inclusiv în bucătărie, soțul compensa.Când Andrei era și el la muncă, îmi luam băiatul cu mine şi oricum continuam să merg la serviciu. Mai bine de 25 de ani am lucrat în Secția de copii din Bobeica, numită „детская” unde aveam sub supraveghere câte 30 de copii, iar uneori chiar și mai mulți. Copiii erau aduși la noi de prin satele vecine. Uneori totuși, veneau copii care nu mai avea cine să-i i-a înapoi și erau crescuți la noi până la vârsta de 18 ani când se puteau descurca singuri” - Eram una dintre cele mai severe surori medicale și recunosc datorită acestui fapt atunci când eram eu în tură, aveam cei mai exemplari copii. Acum peste ani, adeseori mă întâlnesc cu unii dintre acei copii, care au fost la noi în „детская”, mă recunosc şi își exprimă dorul, și nostalgia acelor ani, mulțumindu-mi mereu pentru grija, dragostea oferită.”

Dna Olga mai spune că după desființarea Secției de copii, a început să lucreze în Secția de internare din Bobeica, „Lucram pe ture de noapte, un fel de ambulanță de acum, doar că, nu ne deplasam noi la ei, ci se adresau singuri. Când erau cazuri grele, îi transferam la Hâncești în Secția de Urgențe, însă bolnavul trebuia să aibă mijloc de transport pentru a ajunge acolo, vremuri grele, recunosc.”

În anul 2001, s-a deschis punctul de urgențe PAMU Bobeica, Olga Bodolică s-a angajat în această funcţie, însă doar după perfectarea categoriei de specialist. „Mi-am perfectat categoria și m-am calificat de-a lungul anilor pe mai multe trepte până am ajuns la categoria superioară.”

Soţul a decedat de curând, însă dmn Olga spune că se descurcă şi nu se gândeşte încă să-şi stagneze activitatea „Reușesc să merg și la serviciu în tură și acasă îmi întrețin gospodăria. Sunt mulțumită de ceea ce am, vreau doar sănătate pentru a le reuși pe toate. Anii au trecut ca vântul. Sunt doctor de cincizeci de ani, doamne, a trecut o viață de om!” - a povestit cu nostalgie și emoții, dna Olga Bodolică.

Redacția ziarului „Curierul de Hâncești”, îi mulţumeşte doamnei Olga pentru timpul acordat, dorindu-i multă sănătate și putere de muncă pentru încă 50 de ani!


Maria MUNTEANU

597 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco