• Curierul de Hâncești

La cei 100 de ani, îşi curăţă singur pomii şi-şi repară singur acoperişul!

Moş Constantin Cojocaru din s. Sofia, r. Hânceşti, este bătrânul care la cei 100 de ani împliniţi se simte încă plin de puteri şi energie, singur îşi întreţine casa, îşi curăţă copacii, îşi repară acoperişul, (suindu-se sus pe vârful casei), merge singur la cumpărături, la piaţă şi chiar la oraş.

Moş Constantin trăieşte singur de mai mulţi ani, de aceea după cum spune el, e nevoit să se descurce de sine stătător. „Păi, da cine să mă ajute, soţia mi-a murit vreo patruzeci de ani în urmă, copiii sunt mai departe, la capitală, nepoţii împrăştiaţi prin ţări străine, care prin Germania, Olanda, aşa că încerc să mă descurc singur. Da, toamna trecută curgea acoperişul, de aceea m-am suit pe casă şi l-am reparat puţin…Anul acesta, am să văd dacă nu-mi vine nici un nepot, am să mă sui eu, să văd ce are de mai picură câteodată…”


E născut la data de 2 februarie 1919, în s. Drăguşenii Noi, r. Hânceşti. La Sofia a ajuns pe când era copil, împreună cu familia sa. „Aici, boierii dădeau pământ, de aceea atunci am venit mai multe familii în Sofia de prin satele din împrejurime. Aici ne-am făcut şi noi „boieri”, fapt pentru care pe urmă, în anii de represiune, ne-au deportat în Siberia, – ne povesteşte moş Constantin Cojocaru, care în veacul său, a trecut prin toate ororile timpului: foamete, deportări, război, înfruntându-le cu multă dârzenie şi optimism. Cel mai mult a fost marcat de deportările staliniste. „Eram deja căsătorit, când am fost deportat. Soţia mea a fost şi ea deportată împreună cu familia ei înainte de asta, pe un termen de 20 de ani, însă după 6 ani de Siberia, ea a fugit, s-a întors în Moldova. După ce ne-am căsătorit, ne-au luat pe ambii ca „culaci”, ne-au suit într-un tren, (unde s-a şi născut prima noastră fetiţă), şi duşi am fost, doar că eu am ajuns în Siberia, iar ea – a fost dusă mai întâi la o maternitate, iar apoi la închisoare, la Chişinău. Ne-am întâlnit acolo, în Siberia, după doi ani” - ne povesteşte bătrânul cu lux de amănunte, precizându-ne chiar şi unele date concrete, dând dovadă de o vorbire coerentă excepţională. „Condamnaţi la acel regim forţat, norocul meu a fost că aveam permisul de conducere cu mai multe categorii, de aceea la început am lucrat pe un camion în care transportam motorină, apoi pe tractor, iar în ultimii ani am fost pompier, ajutorul comandantului departamentului de situaţii excepţionale” – îşi aminteşte moş Constantin, de acele timpuri care l-a început, spune el, păreau groaznice, mai târziu, însă acomodându-se, deveniseră o normalitate, încadrându-se în diverse munci pentru a-şi întreţine familia, care devenise la acel moment una deja mai mare. „Prima fată mi s-a născut în tren, în drum spre Siberia, după care încă doi copii, un băiat şi o fată au apărut pe lume acolo, în lagărul de concentrare, de aceea mă străduiam să mă angajez undeva la lucru, unde se plătea mai bine.” S-au întors înapoi în Moldova după 9 ani de represiune, dar nu acasă la Sofia, ci în Chişinău, (unde la început şi-au închiriat ceva), deoarece casa părintească i-a fost luată. Familia sa a fost reabilitată abia în 1994, atunci s-a întors şi în sat, şi la casa părintească. „Soţia mea n-a mai ajuns, sărmana, să-şi vadă casa întoarsă, murise deja de câţiva ani”- ne spuse cu regret, bătrânul.


Pe lângă mintea lucidă şi memoria impecabilă, moş Constantin ne-a impresionat şi prin simţul umorului foarte bine dezvoltat. O notă de umor a adăugat moş Constantin atunci când l-am întrebat de vârsta sa. „Eii…, eu deja m-am pornit pe a doua sută… Tatăl meu a trăit 87 de ani. Bunica mea (de pe tată) a trăit 99 de ani şi jumătate şi când am ajuns, şi eu la acea vârstă, mă gândeam că iaca, iaca, mă duc şi eu, dar acum văd că am întrecut-o… Am 100 de ani şi jumătate, mă simt binişor, oleacă mă cam dor picioarele, dar în rest totul e bine. Ştiţi cum se spune, n-are nici un dinte, dar trage la măsea… Eu, însă, am rămas numai cu unul şi mai pot trage câteodată câte o ţuică sau un pahar de vin” – ne spune zâmbind moş Constantin, regretând doar că astăzi este lipsit de două activităţi foarte importante din viaţa lui – mersul pe bicicletă şi cititul. „Am mers pe bicicletă de la vârsta de 16 ani şi până la 96 de ani. Poate mergeam şi azi, dar întâmplător, când veneam de la moară de la Lăpuşna (n.r. la 96 de ani!) am căzut de pe bicicletă şi mi-am rupt ceva la un picior…, de atunci nu mai m-am urcat pe ea. Îmi plăcea foarte mult să merg pe bicicletă. Cel mai mult am parcurs 700 de km în două zile şi jumătate, atunci când m-am întors de la război. Am luptat în armata românească împotriva ruşilor, din anul 1942 până în an. 1944, eram telegrafist. Şi când, românii au trecut deja de partea ruşilor, ni s-a ordonat să ne întoarcem acasă, fiecare cu ce poate. Eu am găsit o bicicletă, mi-am luat emiţătorul, şi alte câteva piese, carabina cu câteva cartuşe şi m-am pornit de la Iaşi la Slatina. După care cu trenul am ajuns acasă…” A mers pe bicicletă până la vârsta de 96 de ani, spune interlocutorul nostru. Până aproape de această vârstă şi citea foarte bine fără ochelari, dar deja după o intervenţie chirurgicală la ochi, astăzi vederea i-a slăbit mult. „Nu mai pot citi gazete nici cu ochelari şi-mi pare foarte rău, mai bine lăsam ochii în pace…”

Împreună cu fosta sa soţie, moş Constantin a crescut patru copii, ultimul băiat li s-a născut acasă, la Moldova. De la cei patru copii, care au făcut toţi studii superioare, trei în pedagogie şi unul în domeniul militar, au astăzi 5 nepoţi. Revenind acasă din Siberia, în 1958, dl Constantin a lucrat în mai multe domenii, inclusiv în serviciul de pază, iar ultimii 16 ani, înainte de pensionare, a fost şofer pe autobuz, curse turistice internaţionale, Ucraina, Bulgaria, etc.

Astăzi, la cei 100 de ani, chiar dacă vederea îi este cam slabă (după cum susţine el) şi se mişcă mai greu, locuitorii satului adeseori îl văd pe moş Constantin pe la piaţa din sat, pe la magazine sau chiar la Hânceşti, unde merge să-şi facă cumpărături, de la piaţă.

„Chiar mai dăunezi l-am întâlnit la o piaţă din Hânceşti. La vârsta lui e foarte activ şi plin de energie. În toamna anului trecut, l-am însoţit pe moş Constantin la Iaşi, unde a fost invitat în contextul marcării Centenarului Unirii, dar şi Hramului de la Iaşi, şi unde i s-a înmânat Crucea Moldavă din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. A fost o călătorie foarte impresionantă, îndeosebi pentru moş Constantin care a mers prin locurile, unde cândva s-au dus lupte, relatându-ne mai multe amintiri de la război” – a declarat pentru CURIER, primarul s. Sofia Ion Mârza.


La aniversarea celor o sută de ani, adică de ziua sa de naştere, primăria i-a oferit lui moş Costache (că aşa îi spun mai toţi localnicii) un ajutor în sumă de 5 mii lei şi 5 steri de lemne de foc. „În semn de recunoştinţa pentru vârsta sa, dar şi implicarea sa activă în dezvoltarea localităţii, chiar dacă copiii îl vizitează şi îl mai ajută, am decis să-i oferim dlui Constantin un mic ajutor sub formă de bani şi lemne de foc” – a menţionat pentru ziar, primarul Ion Mârza.

Secretul longevităţii sale, moş Constantin spune că îl vede în mersul pe bicicletă, dar şi în folosirea în alimentaţie a peştelui şi cărnii de iepure. „Sunt un vânător înrăit. În viaţa mea am vânat 400 de iepuri şi 6300 de raţe sălbatice, da, eu mi le-am scris pe toate, ne spune longevivul din Sofia. Carnea de iepure este uşoară şi foarte bună. Ş-apoi când am fost în Siberia am mâncat mult peşte, care este foarte bun pentru organism.”

Într-un final, luându-ne rămas bun de la moş Constantin, i-am dorit sănătate şi mulţi ani înainte, la care interlocutorul nostru ne-a mulţumit, apoi mai în glumă mai în serios, ne-a spus că pentru el deja urarea „să trăieşti 100 de ani” nu mai este valabilă, el sperând la centenarul său, să mai adauge încă măcar 2-3 ani pentru a se bucura de viaţă, pentru că, cum susţine dânsul, e tare frumoasă…

Tatiana TODOSEICIUC

404 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco