• Curierul de Hâncești

La o cafea cu Ion Duminică, şeful Secţiei Traumatologie, Spitalul raional Hânceşti

„Deşi am introdus mai multe metode de tratament contemporan, ne propunem ca scop, să efectuăm în secţie şi operaţii de performanţă” 


-Dle Duminică, ce v-a făcut să îmbrăţişaţi această nobilă profesie, de medic? Aţi avut un exemplu în viaţă?


-Eu provin dintr-o familie numeroasă cu 9 copii, unde sora mai mare, încurajată de mama, a mers pe calea medicinii. Mama şi pe mine mă vedea medic – chirurg – însă, după absolvirea Şcolii medii din satul de baştină Chetrosu, r. Drochia, am mers la Colegiul de Construcţii din Chişinău, unde am fost admis la studii după ce am dat cu bine examenele de admitere. În ultimul moment, însă, m-am răzgândit şi am revenit acasă, continuându-mi studiile la şcoala din sat. După absolvirea celor 10 clase, am mers totuşi la Institutul de Medicină, unde, din cauza că nu mi-a ajuns jumătate de bal, n-am fost admis din prima şi a trebuit să merg la armată, în regiunea Habarovsc din Rusia. Dar acest fapt a avut avantajele sale. În ultimul an de armată, am avut timp să mă pregătesc mai intens pentru admiterea la medicină, mergând la o şcoală serală. Astfel, după satisfacerea serviciului militar, imediat ce am revenit acasă, am mers să susţin examenele de admitere la Medicină, fiind apreciat cu calificativul excelent şi admis la specialitatea chirurg traumatolog. După absolvirea studiilor, am activat, conform repartiţiei, câţiva ani la Spitalul din Cărpineni, după care m-am transferat la Spitalul raional Hânceşti, unde activez deja de 30 de ani în calitate de medic traumatolog ortoped. Deşi sora mai mare mi-a servit drept exemplu în luarea deciziei de a deveni medic, totuşi, cea mai puternică influenţă a avut-o mama, care, din păcate, la o lună jumate după ce am intrat la studii, s-a stins din viaţă. Mă bucur că i-am împlinit această dorinţă, dar îmi pare rău, că n-a reuşit să mă vadă medic, aşa cum şi-a dorit mereu. 


-Povestiţi-ne unele aspecte din activitatea secţiei...


-Secţia Traumatologie dispune de 43 de paturi, deservind pacienţi din r. Hânceşti, dar şi din r. Leova, unde nu sunt specialişti de profil. Pot menţiona că avem indici buni, cu activitate operatorie de peste 50%. Colectivul este unul bine pregătit, format din profesionişti calificaţi, cu pregătire de specialitate la nivel înalt. În secţia Traumatologie activează 5 medici, iar în secţia Consultativă – 1 medic. De asemenea, avem surori medicale calificate, cu studii medii de specialitate şi cu multă experienţă în domeniu, selectate foarte minuţios, care se implică cu suflet în munca pe care o fac zi de zi, majoritatea dintre ele activând de mulţi ani în secţie. De asemenea, vreau să menţionez şi infirmierele, care fac o muncă grea, dar importantă. Mulţi dintre bolnavii internaţi la noi sunt imobilizaţi la pat, de aceea necesită îngrijire medicală specială, iar infirmierele noastre sunt foarte grijulii şi atente cu pacienţii.


-Care sunt cele mai importante realizări ale secţiei, dar şi necesităţi?


-Printre realizările care merită a fi menţionate este faptul că am introdus mai multe metode de tratament contemporan, atât chirurgicale, cât şi ortopedice cu o dinamică destul de pozitivă. Pe viitor, ne propunem ca scop să efectuăm în secţie şi operaţii de performanţă, cum ar fi endoprotezările de şold şi de genunchi, însă pentru aceasta sperăm să avem susţinerea şi suportul administraţiei spitalului, Consiliului raional şi Ministerului Sănătăţii, întrucât este nevoie de utilaj special foarte costisitor, cum ar fi Roentghen TV în sala de operaţii, masă ortopedică, fixatoare moderne şi instrumentar pentru osteosinteza zăvorâtă. La moment, graţie susţinerii administraţiei spitalului, în persoana medicului-şef  Petru Ciubotaru, dispunem practic de toate tipurile de fixatoare pentru rezolvarea problemelor în traumatismul acut, fapt pentru care suntem foarte recunoscători. Condiţiile în secţie sunt foarte bune, fiind adaptate necesităţilor bolnavilor, care sunt internaţi în saloane moderne, având oricând acces la cele patru băi cu apă rece şi caldă. Dacă am dispune şi de inventarul sus-menţionat, Secţia Traumatologie a Spitalului raional Hânceşti ar fi dotată la cel mai înalt nivel, servind drept model pentru multe instituţii medicale din ţară.  


-Dvs. aţi activat o perioadă în calitate de medic în afara ţării. Cum aţi descrie această experienţă?

Ce practici ale medicinii de acolo aţi dori să fie preluate şi aplicate de sistemul medical de la noi?


-Într-adevăr, am activat timp de opt ani în Yemen, într-o instituţie medicală din sistemul privat, în calitate de medic traumatolog ortoped, unde am acumulat o experienţă valoroasă, în mod special în tratarea traumatismelor provocate prin arme de foc, întrucât zona dată este una de conflict militar. Această experienţă îmi este de mare folos în serviciu, dar este foarte importantă şi experienţa ce ţine de disciplina financiară, mai exact gestionarea eficientă a resurselor materiale ale instituţiei. În sistemul medical privat de acolo, atitudinea faţă de resursele materiale este foarte responsabilă, acestea fiind valorificate cu maximă acurateţe, iar cheltuielile inutile fiind evitate. Consider, că această practică ar aduce rezultate eficiente şi în sistemul medical din ţara noastră.  


-În familia Dvs. fiecare are pasiunea sa – muzica şi sportul. Niciun copil nu v-a călcat pe urme. Vă puneţi speranţele în nepoţei?


-Deşi copiii mei n-au devenit medici, în familia noastră sunt două generaţii de medici, întrucât mai mulţi nepoţi de la surori au ales ca profesie medicina. Eu în adolescenţă şi în tinereţe am avut o mare predilecţie pentru muzică şi pentru sport, dar nu am avut oportunităţi de dezvoltare a acestor capacităţi, întrucât trăiam la sat. Însă mă bucur pentru copiii mei că au moştenit aceste pasiuni – fiica Victoria fiind artistă, violonistă în trio „Vatra neamului”, iar fiul Valeriu – judocan de performanţă. Văzând că, încă de mici, au asemenea capacităţi, i-am susţinut, i-am încurajat să-şi urmeze calea aleasă şi acum ne bucurăm de rezultatele lor. Desigur, aş fi vrut foarte mult ca cineva dintre ei să-mi calce pe urme, dar ne punem speranţele în nepoţeii noştri – copiii Victoriei, dar şi viitorii nepoţei de la Valeriu, ca măcar cineva dintre ei să-şi însuşească această profesie frumoasă. Nepoţica Nicoleta, care a intrat recent la Liceul republican specializat în muzică „Ciprian Porumbescu”, este un copil foarte talentat şi artistic. Iar frăţiorul ei, Cezar Teodor, deşi încă n-are 3 ani, este foarte capabil şi cu aptitudini deosebite. Împreună cu soţia Valentina, ne mândrim mult cu copiii şi nepoţii noştri, ei sunt ceea ce avem mai de preţ în viaţă. 


-Şi, în final, ce mesaj le-aţi adresa colegilor Dvs. din Secţia Traumatologie, alături de care lucraţi cot la cot salvând vieţi omeneşti?


-Vreau să mulţumesc întregului colectiv al Secţiei Traumatologie pentru susţinere şi implicare în munca pe care o depun zi de zi stând la straja sănătăţii cetăţenilor. Îmi exprim recunoştinţa pentru că se dedică din plin acestei meserii nobile şi, în ajunul Zilei lucrătorului medical, vreau să le doresc sănătate, prosperitate, bucurii de la cei dragi, Dumnezeu să ne dea putere să ajutăm în continuare oamenii, să le aducem alinare şi mângâiere, căci avem o misiune frumoasă, de a salva vieţi omeneşti, misiune de care trebuie să ne achităm, atât cât ne stă în putere, cu responsabilitate şi devotament. 


-Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim mult succes în activitate!



Elena Zaițev

28 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco