• Curierul de Hâncești

La o cafea cu Ion Tulbu, şeful Direcţiei Cultură

La o cafea cu Ion Tulbu, şeful Direcţiei Cultură şi Turism Hânceşti, profesor la Şcoala de Arte Sărata Galbenă


„Mă simt mândru în mod deosebit de cadrele din domeniul culturii, fără de care n-am fi reuşit să realizăm atâtea lucruri frumoase!”


-Dle Ion Tulbu, la ce etapă sunt lucrările de reconstrucţie a complexului Manuc Bei? Când vom putea veni la biblioteca raională în Palatul princiar?


-Este o întrebare interesantă! Direcţia Cultură şi Turism nu a fost implicată direct în lucrările de reconstrucţie a complexului. Dacă ne referim la Palatul princiar, lucrările de reconstrucţie în interiorul şi exteriorul clădirii vor fi în curând finalizate. Însă mai este mult până când acesta va deveni un centru turistic valoros, care să corespundă unui obiect gata de a primi vizitatori. Referitor la bibliotecă – aceasta este amplasată în palat, deşi, din start, nu era planificată acolo. Această idee a apărut atunci când am conştientizat faptul că mansarda rămâne neutilizată. Când au parvenit mijloacele financiare de la Consiliul judeţean Prahova – 35 mii euro – a venit şi ideea ca mansarda să fie amenajată pentru bibliotecă. Deşi toate cele trei scări de intrare în palat pot servi drept căi de acces spre bibliotecă, intrarea va fi separată şi se va face prin scara laterală. Acum suntem la etapa când transportăm fondul de carte din sediul actual al bibliotecii, pe care îl închiriază în grădiniţa nr. 4, multe cărţi fiind deja duse la palat. Deoarece spaţiul de la mansarda palatului nu ne permite să instalăm toate rafturile, căci mult spaţiu va fi folosit pentru lucru şi activităţi, multe cărţi vor fi în depozitar, aşa cum se practică în toate bibliotecile mari. Biblioteca va include două săli pentru secţia copii, abonamentul pentru maturi, o sală multimedia şi o sală de lectură cu 24 de locuri, unde se vor putea desfăşura conferinţe, mese rotunde, instruiri etc. Am iniţiat deja procedura de achiziţie a noului mobilier, rămâne doar să încheiem contractul. Sunt identificate şi mijloacele financiare necesare pentru aceasta şi sperăm ca până în luna septembrie mobilierul va fi instalat, iar până atunci vom folosi mobila veche din dotare. Cu toate acestea, Biblioteca de carte românească rămâne în actualul său sediu, iar cărţile de referinţă din biblioteca raională „ÎMPS Antonie Plămădeală” vor fi puse la dispoziţia utilizatorilor prin intermediul Bibliotecii de carte românească. 

Aşadar, ar fi posibil ca, până la Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, care se va desfăşura în perioada 31 august – 4 septembrie, biblioteca din incinta palatului să-şi deschidă uşile pentru utilizatori.


-De ceva timp, sediul Direcţiei şi al Şcolii de Arte „Timotei Bătrânu” are un aspect demn de activitatea unor lucrători ai Culturii. Câte eforturi aţi depus ca să reuşiţi această schimbare?


-Din 2012, când am venit în funcţia de şef al Direcţiei Cultură, mi-am pus un scop – ca instituţiile de învăţământ artistic din raion să aibă condiţii optime de activitate, deoarece aici muncesc buni specialişti, care educă viitori angajaţi ai acestei sfere, care cultivă în copii valori, iubirea pentru artă şi pentru frumos. Pe atunci, condiţii bune de muncă avea doar Şcoala de Arte din Sărata Galbenă. Am început cu Şcoala de Arte Cărpineni, şi anume cu reproiectarea sălilor de clasă pentru a corespunde cerinţelor unei Şcoli de Artă, aceasta fiind amplasată într-o aripă a liceului, având săli de clasă specifice unei instituţii de învăţământ general. Aici s-au investit 1 mln 300 mii lei din bugetul raional. Pe parcursul anului 2012, au demarat lucrările şi în scurt timp reparaţia a fost încheiată, această şcoală devenind una dintre cele mai bune instituţii de acest gen din ţară, după condiţiile de activitate. Ulterior a urmat Şcoala de Arte „Timotei Bătrânu” din or. Hânceşti, unde lucrările de reparaţie au început în 2014, iar în 2015 au fost finalizate, suma alocată de Consiliul raional în acest scop fiind de 1 mln 577 mii lei. 


Da, pentru a realiza aceste lucruri, eforturile au fost mari, dar am avut o bună colaborare cu conducerea raionului, în sensul susţinerii instituţiilor date, pentru ca, într-un final, să facem din acestea nişte adevărate bijuterii, atât în interior, cât şi în exterior. La Şcoala de Arte din or. Hânceşti mai avem câte ceva de realizat – reparaţia sălii de coregrafie şi a sălii de spectacole, care sunt în stare bună, dar nu excelentă, cum ne-am dori. De asemenea, subsolul instituţiei ar putea fi utilizat şi ca sală multifuncţională, însă pentru toate aceste lucruri avem nevoie de investiţii...


Consider că această sumă, de circa 3 milioane de lei, investită în reparaţia acestor instituţii de învăţământ artistic, vorbeşte despre ceva, şi anume despre faptul că, pe parcursul a trei ani, s-au realizat lucruri concrete cu rezultate vizibile.


-Ce activităţi organizate şi promovate de Direcţia Cultură şi Turism vă fac să vă simţiţi mândru în mod deosebit – investiţiile în instituţiile de cultură din raion, promovarea talentelor autohtone în ţară şi peste hotare etc.? 


-Toate în ansamblu! Ştiţi, am avut un vis, care, se pare că prinde contur – ca fiecare localitate să aibă „cartea sa de vizită”. Nu zic că nu o au – prin cultură, prin modul de a fi al oamenilor, prin tradiţiile lăsate de strămoşi, dar ne-am dorit ceva mai mult – activităţi culturale deosebite, specifice fiecărei zone. De aceea, am încercat să implementăm această idee prin iniţierea unor activităţi cu caracter cultural în localităţile rurale: avem festivalul în memoria Angelei Păduraru la Nemţeni, festivalul teatral la Mingir, festivalul „Mioriţa” la Leuşeni, festivalul „Rusalia” la Paşcani şi Secăreni, festivalul internaţional al etniilor la Sărata Galbenă, festivalul cântecului pascal la Cărpineni ş.a. Ne-am dori ca fiecare localitate, pe lângă hramul satului, să aibă o sărbătoare caracteristică pentru localitatea dată, care să devină tradiţională şi să dăinuie în timp. Iniţial, primarii se opuneau acestei idei, dar când au sesizat că aceste activităţi contribuie la promovarea imaginii localităţii, au devenit interesaţi să susţină aceste proiecte iniţiate de Direcţia Cultură şi Turism. Ne mândrim cu ceea ce am făcut până acum şi intenţionăm să continuăm pe aceeaşi undă!


De asemenea, suntem primii în republică în ceea ce priveşte programul Novateca. Practic, toate bibliotecile publice din raion sunt cuprinse de acest program. Urmează ca, în decurs de 2-3 săptămâni, 7 biblioteci să fie dotate cu echipament, iar pe parcursul ultimei etape, alte 11 biblioteci, ultimele de altfel, să fie echipate până la sfârşitul acestui an. Desigur, ne mândrim şi cu traseele turistice, care includ complexul Manuc Bei şi muzeele din raion. Odată relansat şi mediatizat, acest proiect a generat un flux mare de vizitatori la Muzeul de Istorie şi Etnografie gestionat de Direcţia Cultură şi Turism. Cifrele vorbesc de la sine - într-o singură săptămână au fost înregistraţi 3800 de vizitatori. Chiar nu ne-am aşteptat la un asemenea impact!

Însă mă simt mândru în mod deosebit de cadrele din domeniul culturii - lucrătorii caselor de cultură, muzeelor, bibliotecilor, instituţiilor de învăţământ artistic, aparatul Direcţiei, fără de care n-am fi reuşit să realizăm atâtea lucruri frumoase!


-Pe lângă funcţia de şef al Direcţiei Cultură şi Turism, Dvs. mulţi ani deja dedicaţi activităţii de pedagog în cadrul Şcolii de Arte „Grigore Solomon” din c. Sărata Galbenă, predând ore de ţambal şi acordeon. De unde vine dragostea pentru instrumentele populare?


-Am început să activez la Sărata Galbenă fiind student la Colegiul „Ştefan Neaga”, în 1975, în Orchestra „Arcuşul” de la Casa de Cultură. În 1977 am fost angajat în calitate de profesor de ţambal la Şcoala de Muzică, cum se numea atunci. Concomitent, eram student la Institutul de Stat al Artelor „G. Muzicescu”. Până în prezent am ore la şcoală, căci aceasta este meseria mea de fapt şi ceea ce am învăţat să fac pe parcursul multor ani de studii. Dragostea pentru instrumentele populare vine, cred, de unde vine la toţi cei ce iubesc muzica – ascultând-o. Îmi amintesc un moment - eram copil şi la televizor (televizorul era o raritate pe atunci!) am văzut cum cânta o orchestră şi mi-a plăcut în mod deosebit ţambalul. Cred că studiile şi colaborarea cu artişti talentaţi din raion şi nu numai (eu fiind primul ţambalist în orchestra „Lăutarii” lui N. Botgros), la fel, şi-au spus cuvântul. De asemenea, am avut marea şansă să fiu îndrumat de pedagogi foarte buni: Vasile Roşcovan, Vladimir Sîrbu, Isac Alterman, la care am trecut o şcoală adevărată, care mi-a oferit o bună pregătire şi o bază solidă pentru viitor.


-Elevii Dvs. au ocupat multe locuri de frunte la diferite concursuri prestigioase. Cu cine vă mândriţi cel mai mult şi ce sentimente vă încearcă când rezultatul muncii Dvs. este apreciat de spectatori?


-Sunt maximalist din fire. Când mergem la concursuri – atunci numai după premiul mare! Dacă muncim – atunci la cel mai înalt nivel! Încă în primii ani de activitate a mea în calitate de pedagog, m-am bucurat să constat că şase dintre discipolii mei au continuat în acest domeniu pe parcursul multor ani. Doi dintre cei mai buni elevi învaţă acum la Colegiul „Ştefan Neaga”, iar în 2015 au ocupat locuri de frunte - la concursul raional „Tinere talente” şi concursul regional „G. Murga”. Este vorba despre Simion Oglindă (ţambal) şi Artiom Caziuc (acordeon). Anul trecut, la concursul republican al orchestrelor de muzică populară pentru copii, „Stejăreii” au ocupat locul trei, un loc foarte bun, zic eu, având în vedere că au participat copii din toată republica. Nu pot să nu mă mândresc cu elevul meu, azi deputat în Parlament, fost primar de Sărata Galbenă, Ştefan Vlas, care a studiat ţambalul, dar şi cu viceprimarul comunei Sărata Galbenă Valeriu Taras, care, la fel, a studiat ţambalul.


Ţin foarte mult la Şcoala de Arte Sărata Galbenă şi, implicit, la toţi copiii care au studiat şi studiază acolo, deoarece lucrez cu ei toţi, acompaniindu-i la pian. Realizările lor mă bucură şi pe mine, chiar şi a acelor care nu sunt direct discipolii mei la instrumente populare, dar, odată ce cântă în orchestră, am şi eu un aport, iar creşterea lor ca profesionişti e condiţionată de faptul că exersează într-un colectiv artistic. Dacă vorbim despre aprecierea spectatorilor, atunci oricărui artist îi place când este aplaudat şi lăudat, deci, nici mie nu-mi sunt străine aceste sentimente. Când te apreciază spectatorul, înseamnă că preţuieşte rezultatul muncii tale.


-Apropo de Orhestra de muzică populară „Stejăreii”... A cucerit multe scene şi inimi aflându-se sub îndrumarea Dvs. Cum aţi format această orchestră? Cum este să munciţi cu un colectiv de copii şi cât de ascultători sunt ei?! 


-Orchestra nu a fost fondată de mine, ci în primii ani de la înfiinţarea Şcolii muzicale, prin 78-79. După ani de studii, copiii au obţinut şi deprinderi de interpretare ca să poată cânta într-o orchestră de muzică populară. Aceasta a activat până în 1982 sub conducerea lui Mihai Zadic, iar din 1982 – sub conducerea mea, până în 1989, când am venit să lucrez la Direcţia Cultură, după care am reluat-o în 2003, când am devenit responsabil de activitatea Şcolii de Arte Sărata Galbenă. Atunci am readus instituţia la viaţă, dacă pot să mă exprim astfel, după o perioadă de stagnare. În 2006-2007 am realizat reparaţia acestei instituţii, prima instituţie de învăţământ artistic din raion supusă modernizării, iar în 2008-2009 am adus orchestra până la titlul onorific de colectiv-model. Într-o orchestră de copii, odată la 3-4 ani se face un schimb de generaţii, copiii cresc, pleacă, vin alţii în locul lor, dar de fiecare dată tot mai buni şi mai buni! De când poartă titlul de colectiv-model, s-a schimbat a treia generaţie în componenţa orchestrei, în care cântă copii de 12-16 ani la instrumente precum vioară, instrumente de suflat şi instrumente populare. Copiii trebuie să posede bine instrumentul pentru a putea cânta într-un colectiv, altfel nu vor face faţă cerinţelor tehnice de interpretare. Orchestra e şi un laborator de creaţie. Am stabilit cu elevii o relaţie de egalitate – le cer părerea când interpretăm o piesă, iar când se plictisesc de o piesă, le aduc una nouă şi ei cântă mai cu însufleţire. Nu avem relaţii profesor-elev, ci o relaţie de egalitate în creaţie – creăm împreună, nu doar învăţăm. Simt o mare satisfacţie când sunt receptivi la îndrumarea dirijorului şi pot să zic că da, sunt ascultători! Există şi o disciplină, evident, dar aceasta e legată de respectul pe care mi-l poartă, cred eu. Împreună organizăm spectacole în faţa părinţilor, în cadrul sărbătorilor satului, dar şi a satelor din jur, de unde avem elevi care studiază în orchestră. Venim şi la Hânceşti cu spectacole, am fost şi la Parlament în excursie, invitaţi de către deputatul Ştefan Vlas, unde, la fel, am cântat în sala de şedinţe!



-Recent, în cadrul festivităţii dedicate aniversării Şcolii de Arte din Sărata Galbenă, pentru merite deosebite în promovarea culturii, aţi fost distins cu diplomă de onoare din partea Guvernului R. Moldova. Ce sentimente aţi trăit?


-Pe parcursul anilor de activitate, am avut multe diplome de la diferite concursuri, însă anul acesta am primit nişte diplome speciale. Pentru prima dată, de ziua Culturii, preşedintele raionului mi-a înmânat o diplomă de merit. De asemenea, la jubileul Şcolii de Arte din Sărata Galbenă, am rămas plăcut surprins când, cu complicitatea colegilor de la Direcţie şi a celor de la Ministerul Culturii, am primit o diplomă semnată de primul ministru. A fost neaşteptat, chiar o mare surpriză, dar este foarte plăcut când munca îţi este apreciată la acest nivel. Iar surprizele plăcute sunt de două ori surprize! 


-Şi, în final, ce trebuie să facă cetăţenii, dar şi autorităţile de diferite nivele pentru ca cultura noastră naţională să fie apreciată, promovată, susţinută şi dezvoltată? 


-Dacă am avea nişte reţete pentru ceea ce trebuie să facem, am trăi foarte bine! Trebuie să conştientizăm faptul că nimeni nu va veni la noi acasă ca să ne facă ordine. Noi trebuie să fim aceia! Cultura nu e doar artă, cultură se reflectă şi în modul în care mergem pe stradă, în felul cum ne comportăm acasă, cu colegii şi în societate. Totul începe cu noi şi numai după aceasta vine rolul APL de diferite nivele pentru susţinere şi dezvoltare. Conducătorii fac politici de dezvoltare, dar cei care le implementează sunt cetăţenii. Cultura ca artă trebuie susţinută în primul rând material. Arta niciodată n-a fost cea care a generat venituri materiale mari, căci arta ca atare nu este un business. Tradiţiile, obiceiurile nu se cântăresc în bani, ci în emoţii, în impactul produs asupra societăţii, în sentimentele pe care le trezesc în oameni şi în valorile pe care le cultivă în sufletul lor...


-Vă mulţumim pentru interviu!


-Şi eu vă mulţumesc!

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco