• Curierul de Hâncești

La o cafea cu profesorul-poet Timotei Şindilă

„Mă tem să mă nasc/Într-o lume pustie,/Unde nu vei fi tu, mamă/Şi nu va fi poezie.”


Un interviu despre poezie, veşnicie şi cuvânt cu directorul GM Nemţeni, profesorul şi poetul Timotei Şindilă


-Dle Şindilă, în calitate de director al GM Nemţeni, care sunt problemele, dar şi succesele instituţiei pe care o gestionaţi?


-Deşi activez ca profesor în gimnaziul Nemţeni de 42 de ani, să mă expun în calitate de director e prea tare spus, deoarece mă aflu în această funcţie, cum se zice, fără un an o săptămână. Să vorbesc acum despre problemele care apar, dar mai ales despre succese, ar fi prea îndrăzneţ din partea mea. Problemele gimnaziului Nemţeni sunt aceleaşi pe care le are întreaga societate şi rezolvarea lor trebuie să înceapă de la cei care şi-au găsit loc cu două-trei trepte mai sus decât un manager şcolar. Acum e la modă să strigăm sus şi tare că şcoala merge spre europenizare, uitând să menţionăm că pentru aceasta avem nevoie de o societate europeană, părinţi europeni, profesori europeni, elevi europeni, şi nu în ultimul rând, salarii europene. Iată aici eu văd „priponul” care nu ne permite să mergem pe calea europeană. Mă întreb, va putea oare şcoala într-o ţară coruptă să meargă pe calea europeană? 


-Ce măsuri trebuie luate pentru ca o şcoală să prospere?


-Rolul hotărâtor, după părerea mea, îl joacă factorul uman. Stima, înţelegerea, omenia, ajutorul reciproc, munca de zi cu zi vor aduce colectivului succese. Rolul conducătorului este de a cimenta un colectiv monolit, unde să nu existe favoriţi şi persoane care ajung cu nasul la prag când ajung în faţa şefului. Conducătorul adevărat este cel care te dojeneşte în taină şi te laudă în public, este cel care, stând în fotoliu, nu uită de cei care stau în picioare şi este încrezut că întotdeauna este loc de mai bine. Din cele expuse cred că se strecoară nişte sugestii pentru ca şcoala să prospere. 


-Deşi sunteţi profesor de limbă rusă, cu deosebită vibraţie scrieţi versuri în limba română. Cum se naşte cuvântul între două limbi şi cine v-a cultivat iubirea pentru poezie?


-„Nu fi frate cu românul, fii român”. Aceste cuvinte şi-au găsit loc într-un colţ al memoriei şi niciodată nu mi-au permis să uit că sunt român, sentimente redate şi în următoarele versuri: „Rătăceşte luna printre stele,/Eu urc în cer ca s-o găsesc,/Cu stelele vorbesc în limba mamei mele,/Cu Dumnezeu – în graiul românesc./Voi împleti o salbă de cuvinte/Şi-o melodie dulce va suna,/Eu sunt român, Ţara nu minte,/Româna e şi limba mea.” Dar, totodată, nu trebuie să uităm că printre acei români basarabeni, care prin strălucirea lor au luminat tot spaţiul românesc, şi-au făcut studiile în unul dintre cele mai mari centre culturale din lume – or. Moscova: Emil Loteanu, Eugen Doga, Ion Druţă. Pentru mine, poezia şi arta în general nu are hotare. Între două limbi, cuvântul se simte mai sigur, între două limbi versul te face să plângi, versul te face să râzi, versul te face mai bun. 


-La 21 februarie este marcată Ziua Internaţională a Limbii materne. Ce rol joacă limba în conturarea unui neam?


-Un rol existenţial. Dacă nu va exista limba, nu va exista neamul.


-Vorbiţi-ne despre plachetele de versuri pe care le-aţi scos de sub tipar. Cum a fost colaborarea cu pictorul Timotei Bătrânu, consăteanul Dvs.?


-Placheta de versuri „O floare, o stea” a apărut în 2010, cu îndemnul şi colaborarea dlui Timotei Bătrânu, care a semnat şi prefaţa broşurii, editor fiind scriitoarea Ana Manole, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi România. Placheta a fost dedicată celor dragi: copiilor, soţiei şi consătenilor mei. În 2014, a apărut placheta „Păsări din scriptură”, ediţie realizată parţial cu suportul  financiar al primăriei Nemţeni, în colaborare cu acelaşi editor, copertă şi ilustraţii realizate de Timotei Bătrânu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din RM. A fost o colaborare frumoasă, cu siguranţă. Folosindu-mă de ocazie, vreau să aduc sincere mulţumiri acestor două personalităţi ale neamului, acestor oameni care îşi trăiesc viaţa cu inima pe palme, care m-au susţinut şi m-au îndrumat. 


-Poeziile Dvs. mustesc de dragoste pentru femeia iubită, locurile natale, mamă... În care dintre acestea vă regăsiţi cel mai mult?


-Ce poate fi mai scump decât femeia iubită, locurile natale şi, desigur, mama... Femeia iubită te face bărbat, locurile natale te întorc în copilărie, mama a fost totul în viaţa mea, deoarece împreună am depăşit toate obstacolele vieţii, de care n-am dus lipsă. „De-aş fi soare,/Aş trimite o rază până la tine în pământ,/De-aş fi floare,/Aş creşte doar pe al tău mormânt,/De-aş fi ploaie,/Ţi-aş spăla faţa cu stropi de argint,/Ţi-aş pieptăna pletele,/De-aş fi vânt,/De-aş fi frunză,/M-aş aşterne la picioarele tale,/Pentru a le săruta, mamă...” Cu aceasta, cred, e spus totul.


-De ce atât de mult zbucium în poeziile despre veşnicie şi nefiinţă?


-Suntem doar oaspeţi pe acest pământ pe care trăim: „Câteva clipe de fericire,/Câteva clipe de tristeţe,/Câteva clipe de iubire şi gelozie,/Câteva clipe de întâlniri şi despărţiri,/Şi o femeie pe care am iubit-o,/Iată şi toată viaţa...” Iar veşnicia se ascunde în cer, nu pe pământ. De aici şi zbuciumul.


-De ce v-ar fi frică să vă naşteţi într-o lume fără poezie (după cum afirmaţi într-un vers)? 


-Poezia este o rugăciune, o necesitate, dacă n-ar fi poezia, nu m-aş simţi împlinit: „Mă tem să mă nasc/Într-o lume pustie,/Unde nu vei fi tu, mamă/Şi nu va fi poezie.”


-Şi, pe undă de final, care sunt regretele omului şi poetului Timotei Şindilă?


-„Se mulţumeşte omul cu ce are,/O boare de vânt,/O rază de soare,/Un zâmbet, un cuvânt,/ Un strop de ploaie,/ Un gând, o-mbrăţişare, un sărut,/Un răsărit de soare /În amurg,/Numai ochii mamei nu-mi ajung”. Iată şi regretul...


-Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim succes în activitate şi să ne bucuraţi cu noi versuri!



Elena Zaițev

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco