• Curierul de Hâncești

La o cafea cu Tudor Ţenu, directorul Şcolii-internat Cărpineni



„Un Centru de Creaţie regional în Cărpineni ar aduna nu doar copiii din sat, dar şi din raion, şi din ţară”

-Dle Tudor Ţenu, care este la moment situaţia Şcolii-internat Cărpineni şi care sunt cele mai stringente probleme cu care se confruntă instituţia?


-În primul rând, vreau să felicit colectivul redacţiei cu cea de-a 16-a aniversare de la fondarea „Curierului”, să vă doresc cât mai mulţi cititori, pe care sa-i menţineţi, sporindu-le numărul prin publicarea articolelor captivante, abordând obiectiv, echidistant şi imparţial toate segmentele vieţii. Dacă trecem la subiect, putem cataloga situaţia şcolii ca fiind într-o incertitudine totală, dar noi, cei 17 angajaţi care am mai rămas să activăm, rămânem optimişti şi credem, că va veni şi acea zi, când vom putea trăi un nou început. La moment, şcoala găzduieşte 16 copii, în mare parte copii rămaşi fără îngrijirea părinţilor, adică orfani, doar 2 dintre ei nu au statutul clar determinat, materialele fiind în proces de reexaminare. Problemele cu care se confruntă instituţia sunt multe şi diverse: numărul mic de copii vs. capacitatea de proiect a instituţiei - 420 de locuri şi aceasta este cred problema nr.1, deoarece cheltuielile efectuate la întreţinerea acestui complex se raportează per copil şi creează impresie eronată despre sinecosturi de aflare în plasament rezidenţial al copiilor, adică raportul bani alocaţi/număr copii. Ţinând cont că instituţia are 57 de ani de la darea în exploatare, precum şi de faptul că reparaţii capitale nu s-au efectuat, am insistat pentru alocare de fonduri în scopul evitării degradării fizice a edificiilor. Astăzi putem menţiona că în infrastructura şcolară şi reţelele inginereşti s-a investit mult şi că rezultatul este vizibil. Aici vreau să anticipez întrebarea Dvs.: „Pentru ce aceste investiţii şi pentru cine, dacă copii în plasament sunt puţini?”. Este adevărat şi nu vă pot da un răspuns expres, dar fiţi de acord cu mine, că prea multe obiective şi alte lucruri ce trebuiau păstrate s-au distrus de la „Independenţă” încoace şi nimeni nu poartă răspundere pentru asta. Ori de distrus, de lăsat de izbelişte este mult mai uşor decât de păstrat, de consolidat ce avem. Poate aici şi este răspunsul... Utilitatea acestui Complex educaţional se va găsi cu siguranță, pentru că o instituţie ruinată nu trebuie nimănui, decât unor „factori” de decizie cu „interese înguste”, ori ceea ce reprezintă astăzi această unitate poate fi utilizată în scopuri educaţionale şi sociale, atât la nivel local, cât şi regional/naţional şi, de ce nu, internaţional. Noi credem că această moştenire trebuie să aparţină copiilor şi doar copiilor, indiferent de unde ar veni ei şi în ce program educaţional. O problemă stringentă a instituţiei este şi aprovizionarea cu apă menajeră. Este necesar de reabilitat captajul la sursă, care se află la 1 km 300 metri de bazinul de acumulare şi care s-a deteriorat în timp, nu mai debiteză. În cel mai scurt timp problema va fi soluţionată, deoarece s-au identificat mijloacele necesare, inclusiv financiare. Sperăm să efectuăm lucrările de reconstrucţie luna aceasta. Ţin să aduc mulţumiri în acest sens dlui Yurie Canaşin, personalitate notorie, laureat al Premiului Naţional, ediţia 2019 (sculptură), premiu pe care integral l-a donat copiilor Şcolii-internat din Cărpineni. Totodată, persistă problema gestionării gospodăriei instituţiei, dacă ţinem cont de faptul că s-a redus numărul unităţilor în statele de personal şi am rămas cu un singur muncitor. Terenul aferent are o suprafaţă de 5,5 ha. Am plantat o livadă de meri pe jumătate de hectar, dar în rest, trebuie amenajare, cosită iarba, curăţat/măturat şi aşa mai departe. Desigur că implicăm şi copiii la munci social-utile urmărind scopuri educative, dar cu excludere a oricăror forme de exploatare prin muncă. Principiul de care ne conducem este simplu: „Ne implicăm cu toţii pentru că aceasta este casa noastră”.

Lipsa specialiştilor calificaţi - ca problemă naţională - ne-a afectat şi pe noi. Oamenii continuă să plece în diferite ţări, lăsând vacante locurile de muncă. Lucrăm fără director-adjunct, psiholog, asistent social, educatori calificaţi. Ţinem contactul cu colegii plecaţi şi de fiecare dată ne întreabă când se va reorganiza/ transforma instituţia, pentru că toţi cei plecaţi iubesc copiii şi vor să revină, dar îşi doresc o siguranţă pentru ziua de mâine, de viitor, pe care, la moment, eu, ca administrator al acestei instituţii, nu o pot garanta. Mai sunt şi alte probleme, dar acestea, fiind identificate la timp, se rezolvă. De fapt, nu problemele trebuie să ne îngrijoreze, dar lipsa de atitudine a angajaţilor. Profit de ocazie, prin intermediul publicaţiei Dvs., să le mulţumesc pentru tot ce fac pentru copii. Vă asigur că majoritatea din ei îşi fac bine treaba.


-Într-un interviu acordat Curierului acum doi ani, ne spuneaţi că vă doriţi implementarea unui serviciu pentru copii în baza cercurilor de interese – un Centru de Creaţie. La ce etapă a ajuns să fie acest proiect şi ce presupune, de fapt?


-Da, am vorbit atunci şi acum declar că se implementează, dar nu tocmai aşa cum ne-am dori, dar este un proiect care nu a fost nici pentru o clipă abandonat. Susţinerea financiară în realizarea acestuia a fost din diferite surse, inclusiv extrabugetare. Mult timp şi resurse a luat organizarea şi crearea bazei tehnico-materiale a unor cercuri cum ar fi „Ceramica”, „Ţesutul covoarelor”, „Croitorie şi cusut”. Beneficiarii, atât copiii din internat, cât şi cei din sat interesaţi de aceste activităţi pot veni la aceste cercuri. Persoanele care mă susţin în mare parte sunt din afara instituţiei şi activează în zilele de sâmbătă - duminică. Toate aceste eforturi s-au făcut în speranţa că vom putea organiza tabere de odihnă de vară (tematice, accentul fiind pus pe creativitatea copiilor), desigur cu implicarea conducătorilor de cercuri, dar şi a altor cadre didactice din Chişinău şi Hânceşti care în prealabil au dat acordul să se implice în acest proiect. Organizarea şi locaţia urma să fie desigur Şcoala internat, unde trebuiau să vină atât copii din raionul Hânceşti, cât şi din alte raioane. Finanţarea intenţionam să o obţinem în rezultatul participării la licitaţiile organizate pentru odihna de vară a copiilor de către Direcţiile raionale de Învăţământ. Speram că copiilor le va fi interesant, că se va îmbina armonios utilul cu plăcutul, şi în acest context am cerut permisiunea şefilor, dar nu a fost să fie tocmai aşa. De ce spun asta, pentru că în frământările noastre din ultimii ani, de a obţine o nouă identitate juridică, am avut multe demersuri (de obicei, demersul era adresat noului ministru al Educaţiei), dar cu părere de rău, nu am fost înţeleşi şi nu s-a permis nimic. Motivul invocat: instituţia este în subordinea Ministerului Educaţiei, dar solicitarea Dvs. este de interes local. Unele dintre solicitări vizau: crearea unui Complex educaţional şi social cu mai multe subdiviziuni orientat către diferite categorii de copii aflaţi în situaţie de risc şi părinţii acestora; acordarea serviciilor „Centrului de zi Cărpineni” – structură a Consiliului Local Cărpineni, utilizând baza tehnico-materială şi resursa umană din internat, servicii contra cost; transformarea internatului într-o tabără de odihnă şi recreere a copiilor; reorganizarea instituției în Şcoală Profesională, revenirea la Centrul de Creaţie Regional. În primul rând, ţin să menţionez că, deşi denumirea completă a instituţiei este „Şcoala de tip internat pentru copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor din s. Cărpineni”, proces de instruire demult nu mai avem. Copiii din internat cu brio s-au încadrat în şcolile din comunitate şi au devenit „ca toţi”, ceea ce este un lucru firesc, o normalitate. Baza tehnico-materială din instituţie s-a conservat, spaţiile devenind inutilizabile. Situaţia care s-a creat ne obligă să folosim aceste oportunităţi „moştenite” în alte scopuri decât cele de instruire şcolară. Ideea acestui proiect, aşa cum am menţionat şi acum 2 ani, constă în crearea mai multor Cercuri pe interese, unde copilul motivat (fără impunere!), ar putea să-şi dezvolte aptitudinile înnăscute. Credem că fiecare copil de la naştere are anumite predispoziţii şi pentru noi adulţii este foarte important să le identificăm şi respectiv să-i oferim oportunităţi de dezvoltare. Noi nu vrem să dublăm şcoala generală, noi dorim să dezvoltăm alternative educaţionale, ceea ce şcoala mai puţin face. Şi deoarece copii în plasament sunt tot mai puţini şi schimbarea statutului instituţiei este inevitabilă, am ţintit în copiii din şcolile din sat, şcolile satelor vecine la o primă etapă şi, de ce nu, recunosc, într-o perspectivă de durată la copiii din ţară şi poate din alte ţări, prin organizarea stagiunilor, precum şi altor activităţi. Pare poate puţin utopic, irealizabil, dar dacă crezi în ceea ce faci, visul se realizează. „De unde cadre?” o să mă întrebaţi... Am hotărât să mergem pe altă cale, să apelăm la mediul academic din acest domeniu, adresându-ne Academiei de Arte, unor persoane cu renume. Aşa s-a întâmplat că de câţiva ani avem susţinerea morală şi materială a celui mai receptiv dintre toţi maeştrii, dl Yurie Canaşin, Artist al Poporului, profesor universitar, Cavaler al Ordinului Republicii, Cavaler al Ordinului Steaua României în Grad de Comandor, Ordinului Ştefan Cel Mare şi Sfânt şi deţinător al multor altor distincţii. Colaborarea cu domnia sa a avut şi are un impact major asupra educaţiei estetice a copiilor din plasament, facilitând activitatea cercurilor pe interese.


-Care sunt argumentele ce ar veni în susţinerea acestui proiect, destul de ambiţios şi amplu, de altfel?


-În activitatea noastră cu copiii din plasament, am ajuns la concluzia că cea mai bună educaţie pentru copii poate fi realizată doar prin crearea şi oferirea de oportunităţi întru satisfacerea intereselor lor. Creativitatea este o caracteristică a fiecăruia, inclusiv a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, reprezentând în acelaşi timp o pârghie importantă pentru cadrele didactice în activitatea de zi cu zi cu aceşti copii. Instituţia noastră, una din puţinele rămase de acest tip în toată ţara, cu o bază materială fortificată şi renovată prin investiţiile capitale din ultimii ani, poate găzdui 250 – 300 de copii, oferindu-le condiţii bune de cazare şi alimentaţie şi, desigur, activităţi diverse, inclusiv cele menţionate mai sus. Conştientizăm că traversăm o perioadă complicată, marcată de austeritate financiară, instabilitate politică şi grave procese sociale (cum ar fi exodul populaţiei), dar în pofida la toate acestea rămânem optimişti, credem în viitorul acestei ţări şi vrem să investim în copii, că doar ei vor asigura acest viitor. Un cetăţean bun şi activ social poate creşte dintr-un copil activ, motivat şi multilateral educat. Un argument ar fi şi receptivitatea unor persoane din mediul academic privind iniţierea şi implementarea acestui proiect nu în Chişinău sau în altă parte, dar la Cărpineni, anume aici în această instituţie care a marcat destinele a sute şi mii de copii pe parcursul anilor de la înfiinţare. Ne punem mari speranţe în actuala guvernare şi credem că o să fim susţinuţi, inclusiv de dna Maia Sandu, prim-ministru al Republicii Moldova.




-Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim izbândă în frumosul proiect pe care doriţi să-l implementaţi la Cărpineni!


Elena ZAIŢEV

131 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco