• Curierul de Hâncești

Mama lui Dan Osipciuc speră că instanţa de judecată va scoate la iveală adevărul


„Deși nu prea cred, deoarece majoritatea proceselor de judecată se amână evident intenționat..., mai mult ca atât, se încearcă să se dovedească că băiatul meu era în stare avansată de alcool..."


În luna iunie anul trecut, în or. Hânceşti a avut loc un caz şocant care a zguduit întreaga ţară – un tânăr de 20 de ani a fost împușcat mortal la o piscină din oraş de către șeful Poliției criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Hânceşti. Victima este Dan Osipciuc, fiul fostului șef SIS pe regiunea Hâncești, care era student în anul I la Universitatea Tehnică. În seara respectivă, băiatul, în vârsta de 20 de ani, se afla în compania altor doi tineri, cu care împreună în toiul nopţii au decis să se răcorească în piscina unui complex, în afara orelor de program şi fără a cere permisiunea administrației centrului de agrement. Imediat ce au intrat în apă, aceştia au fost surprinşi de către proprietarul centrului şi un poliţist, care în cadrul reţinerii, l-a împuşcat mortal pe Dan Osipciuc.

Îndată după incident, oamenii legii l-au reținut pe șeful Poliției criminale din Hâncești care a tras din armă, acesta fiind Ion Cojocaru de 36 de ani, angajat în calitate de şef adjunct al SII, șef al SPC a IP Hâncești, care stă închis până la moment în izolatorul de detenţie preventivă. Reţinut a fost şi proprietarul centrului de agrement, Amir Rabi, dar la ceva timp, acesta a fost eliberat. Mai bine de jumătate de an, durează deja procesul de judecată pe cazul dat. Despre şedinţele de judecată, precum şi unele noi detalii, ne va povesti Natalia Osipciuc, mama lui Dan, tânărul împuşcat la acea piscină cu ghinion.


- Dna Natalia, cum ați aflat despre omorul lui Dan?


- La ora 4.20 dimineața, în data de 21 iunie, Alexandru Gabură de la Inspectoratul raional de Poliție, l-a sunat pe soțul meu, și l-a anunțat că fiul nostru, Dan, a fost împușcat în timp ce a opus rezistență în cadrul unei rețineri. A fost un șoc pentru noi. Nu înțelegeam nimic, cum putea să se întâmple așa ceva... Atunci când știi că ai un băiat cuminte, inteligent era imposibil să conștientizez că lui i se poate întâmpla așa ceva... Ne-am prezentat la poliție, dar nimeni nu ne-a putut spune la concret ce s-a întâmplat, nu vroiau să dea careva detalii sau explicaţii, nu ne-au dat voie să vorbim cu prietenii lui Dan, care erau deja reținuți... Pe Dan l-am găsit deja la morgă... Oricine care l-a cunoscut pe Dan, îl va caracteriza drept o persoană foarte prietenoasă, amabilă, un bun prieten, un elev stăruitor la liceu, absolvindu-l cu nota 8 și ceva, și un capabil student la Universitatea Tehnică unde își făcea studiile, finisând anul întîi... Prietenii cu care a fost împreună în seara respectivă, Laurențiu Zagorodnîi și Corneliu Donică, sunt niște băieți foarte cuminți din familii bune, cu care petrecea împreună timpul.


- Ce spun prietenii lui, totuși, ce s-a întâmplat de fapt în noaptea respectivă la piscină?


- Corneliu ne-a povestit că în seara ceea, ei au vizionat la Laurenţiu acasă pe televizor un meci de fotbal, unde au băut câte 2 pahare de bere după ce au plecat în parc. Hotărând să se răcorească puţin, ei au sărit gardul și s-au scufundat în piscina lui Amir Rabi. Îndată ce au intrat în apă, au auzit țipetele lui Amir, care a strigat: „Stați Poliția!”, după care acesta a tras în foc din armă lui în sus. Băiatul meu, dacă e sportiv, a sărit imediat din apă, și a alergat spre gardul. Poliţistul Cojocaru, însă, s-a luat după el cu pistolul îndreptat spre dânsul, apoi s-a auzit o împușcătură... Dan era încă viu, au chemat salvarea..., dar aceasta a venit tocmai peste 20 minute..., din păcate, medicii nu l-au mai putut salva...


- Cum decurg ședințele de judecată? La ce etapă de examinare sunteți?


- La moment, suntem la etapa depunerii mărturiilor tuturor martorilor. Prima ședință de judecată a avut loc pe data de 5 septembrie, anul trecut. În jumătate de an, în total au avut loc aproximativ opt ședințe, cât de cât normale, majoritatea din ședințele preconizate însă au fost amânate din diverse motive, ba că lipsește avocatul lui Rabi, ba că nu este avocatul lui Cojocaru, etc. Numai două ședințe au fost amânate din cauza învinuitului Cojocaru, care este reținut - o dată nu s-a prezentat, cică nu se simțea bine, iar a doua oară, pe data de 18 decembrie, nu a binevoit să vină, deoarece era Ziua Poliției. S-au anulat ședințele și din cauza, că după 3 sau 4 ședințe de judecată, Amir Rabi, care este arab și vorbitor în limba evreiască, a declarat că el de fapt are nevoie de traducător în limba sa maternă, deoarece el nu înțelege. În Moldova, este doar un singur traducător de această limbă, de aceea noi trebuie să ne conformăm graficului lui încărcat... Chiar ultima ședință, luni, a fost amânată din nou, de data aceasta din cauza traducătorului, care s-a prezentat cu mare întârziere. Oare nu este evident, că se face totul pentru a tergiversa intenționat procesul...


- Ce vă face să credeţi, totuşi, că şedinţele s-ar amâna intenţionat?


- Fiindcă fiecare motiv de amânare a şedinţei este unul foarte banal…, evident, că orişice amânare e încă ceva timp câştigat pentru ei. Doar se ştie, că conform legislaţiei, un învinuit nu poate fi ţinut în izolatorul de detenţie mai mult de un an. Evident că anume se trage din timp, ca îndată ce va ieşi din izolator să se eschiveze de la pedeapsă sau să-şi ia tălpăşiţa peste hotare... Mai mult ca atât, sunt mai multe nuanţe, care creează dubii. Bunăoară, chiar în cadrul procesului de judecată, proprietarul complexului, Rabi, a declarat că el are la piscină instalate camere de supraveghere, pe care a văzut anterior că într-adevăr cineva intra pe teritoriul acesteia. Paradoxul cel mare e, că în noaptea respectivă, după spusele lui, acestea au ieşit din funcţiune… Cum se putea întâmpla aşa ceva? Mai mult ca atât, incidentul s-a întâmplat în jurul orei unu noaptea, noi am fost anunţaţi aproape de ora cinci dimineaţă, probabil, în acest timp, s-a reuşit să se şteargă multe urme…


- Cum se comportă cei implicaţi în omorul fiului în cadrul proceselor de judecată?


- Nu-și recunosc vina... Chiar dacă Cojocaru este reţinut în izolator, acesta pledează nevinovat, susținând că el nu poartă nici o vină pentru faptul că a acționat în conformitate cu legislația în vigoare. Iar Amir, pe care eu îl consider vinovatul principal în organizarea acestei „ambuscade” cum spun ei, în genere, plin de impertinență și obrăznicie a declarat la judecată că el „în genere nu înțelege de ce a fost reținut". Mai mult ca atât, astăzi avocații lor, evaziv încearcă să convingă instanța de judecată că fiul meu fiind în stare de ebrietate avansată a sărit primul la bătaie la polițist, iar acesta, încercând să se apere a împușcat din imprudență. Conform unei analize, anexate la dosar, cică concentrația de alcool în sângele lui Dan a fost de 3,14 g/l alcool. Imposibil! Asta ar însemna că el era într-o stare avansată de alcool, mai bine zis, concentrația respectivă este egală cu starea unei come alcoolice, ce în genere nu ţi-ar permite să te mişti... După moartea lui Dan, eu personal, m-am întâlnit şi am vorbit cu medicul şi sora medicală, care au venit pe urgenţă în noaptea ceea la piscină, încercând să-i acorde primul ajutor fiului… Ei mi-au spus că de la Dan nu aducea a alcool… Atunci de unde au luat ei o astfel de analiză a sângelui?


- Cum credeţi care ar fi pedeapsa pe merit, pentru ca sufletul Dvs. să fie împăcat?


- Eu sper foarte mult ca instanța de judecată să scoată la iveală adevărul, deşi nu prea cred, din care motive, v-am spus deja mai sus… Nimic astăzi nu-mi mai poate întoarce fiul înapoi, este o pierdere irecuperabilă şi în sufletul meu va rămâne mereu acel gol imens… Pentru mine ca mamă, dar şi pentru toţi membrii familiei mele, pierderea feciorului este o durere la infinit, care n-o vindecă nimic, oricât timp nu ar trece… Eu, de genul meu, sunt un patriot înflăcărat, care îmi iubesc foarte mult oraşul natal, Hânceşti, precum şi ţara. Dar astăzi, regret totuşi, că am insistat mult ca Dan, care a fost un copil foarte capabil, să rămână aici, în ţară, aici să înveţe şi să muncească, convingându-l că şi în ţara ta, dacă ai capacităţile necesare, îţi poţi face studii şi carieră. După toate câte s-au întâmplat, nu mai cred în nimeni în ţara mea, nu mai cred în viitorul fiului meu mai mic…, care acum l-a sigur, va pleca la studii peste hotare. Cel mai mult mă doare faptul că cei vinovaţi de omorul fiului meu, precum şi apropiaţii lor, nu-şi recunosc vinovăţia, ci dimpotrivă îmi zâmbesc batjocoritor drept în faţă…Ce inimă trebuie să ai?! E groaznic să trăieşti printre aşa oameni…

A intervievat Tatiana TODOSEICIUC


0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco