• Curierul de Hâncești

În pofida barierelor impuse de viaţă, Iuliana vrea să facă liceul şi să meargă la facultate

Iuliana Tabacari din or. Hânceşti este o persoană foarte optimistă şi curajoasă, aceasta în pofida faptului că este utilizator al scaunului cu rotile de mulţi ani. Nu-i plac sintagmele „ţintuit la pat” sau „imobilizat în cărucior”, deoarece nu se simte nici pe o clipă imobilizată sau ţintuită, fiind din fire foarte energică şi extrem de activă, un exemplu pentru persoanele cu dizabilităţi şi nu numai în ceea ce priveşte modul de viaţă şi obiectivele propuse în ciuda barierelor impuse de circumstanţe şi oameni.


Un zbor întrerupt la vârsta de 2 ani


Iuliana are 27 de ani şi activează în calitate de voluntar în cadrul Centrului de Servicii pentru copiii cu dizabilităţi multiple şi severe „Pasărea Albastră” din or. Hânceşti. Am văzut în persoana sa o tânără ambiţioasă şi foarte pozitivă, şi aceasta în pofida faptului că are necesităţi speciale din fragedă copilărie. „Am devenit utilizator al scaunului rulant în urma unui accident rutier suferit în copilărie, la vârsta de 2 ani, de care eu nu-mi prea amintesc, dar cunosc detalii doar din spusele mamei – ne povesteşte Iuliana. În urma accidentului am fost supusă unei intervenţii chirurgicale la coloana vertebrală la Institutul Mamei şi Copilului, unde medicii nu prea mi-au dat şanse mari de viaţă. Pentru a putea face operaţi, părinţii şi-au asumat responsabilitatea pentru urmări, având în vedere faptul că existau şanse reale să rămân cu retard mental. Intervenţia a fost parţial reuşită, or părinţii mei se aşteptau ca eu să pot merge din nou.


Cu toate acestea, patru zile m-am aflat în comă, fiindu-mi atins un nerv din cauza căruia ulterior nu am mai putut merge. Temerile părinţilor referitor la retardul mental şi probabilitatea ca activitatea creierului să fie în proporţie de doar 9% au fost zadarnice, deoarece în acest aspect totul a fost bine. Prima întrebare pe care mi-au pus-o după ce mi-am revenit era cum face cocoşul şi cum mă cheamă, întrebări corespunzătoare vârstei de doi ani, şi după ce au văzut că am răspuns corect s-au bucurat!”


„Mă descurc singură şi în transportul public”


Când a împlinit vârsta de şcoală, Iuliana a studiat la domiciliu cu profesorii care o vizitau acasă, însă numai până în clasa a şasea, după care instituţia de învăţământ nu a mai putut să-i pună la dispoziţie profesori cu care să studieze la domiciliu. Peste câţiva ani, graţie insistenţei unei bune prietene, Iuliana a studiat de sine stătător programul şcolar pentru clasele 7-9 şi în 2011 a susţinut examenele de absolvire a ciclului gimnazial la LT „M. Viteazu”. 


„Îmi doream să-mi continui studiile, dar la noi şcolile nu sunt adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi, iar când m-am adresat cu solicitarea de a face liceul, am fost refuzată, din cauza vârstei care nu corespundea studiilor cu frecvenţa la zi” – adaugă Iuliana dezamăgită.


Când am întrebat-o cu ce greutăţi se confruntă în activităţile cotidiene de rutină, ea mi-a spus zâmbitoare că reuşeşte să se descurce cu toate singură. „Pentru mine nu este o problemă că sunt în scaun cu rotile, eu privesc aceasta ca pe un alt stil de viaţă decât al celorlalţi, pentru că de mică sunt aşa. Mă descurc singură în toate, o problemă ar fi doar scările neadaptate şi uşile înguste. Mă descurc chiar şi în transportul public fără să fiu însoţită de cineva. A fost o provocare pentru mine şi o experienţă faptul de a mă deplasa în transportul public fără însoţitor. Am vrut să văd reacţia oamenilor. Doar într-o situaţie un şofer a fost agresiv şi m-a refuzat, în rest oamenii au fost foarte amabili. Chiar mi-a plăcut această experienţă!” – menţionează Iuliana.


Continuarea studiilor – un obiectiv încă neîmplinit


Pe lângă activitatea desfăşurată la „Pasărea Albastră”, tânăra face parte din grupul de iniţiativă „Tineri şi activi - de la drept la acţiune", fiind încadrată într-un proiect al Asociaţiei „Motivaţie”, în cadrul căruia tineri cu şi fără dizabilităţi se implică activ în viaţa comunitară şi luarea deciziilor, studiază instituţiile neadaptate şi solicită adaptarea căilor de acces şi a altor utilităţi pentru persoanele cu necesităţi speciale, inclusiv în or. Hânceşti, deoarece „mergem pe principiul conform căruia toţi au drepturi egale”, specifică Iuliana. Din păcate, la farmacie sau frizerie, unde îi place să meargă în mod deosebit, scările nu sunt adaptate şi de fiecare dată are nevoie de o persoană care să meargă cu ea. 


Referitor la activităţile din afara serviciului, Iuliana ne spune că iubeşte să citească, să picteze, să studieze limbile străine, să asculte muzică. Practică şi sportul! „Facem powerlifting, şi anume proba bench press (n.r. - ridicarea halterei în poziţie culcată), cu un antrenor voluntar din capitală, care se ocupă cu mai multe persoane cu dizabilităţi locomotorii la Şcoala internat din oraş. Îmi place foarte mult această activitate care mă ajută să mă menţin în formă” – ne spune entuziasmată tânăra. Deşi se ocupă cu acest gen de sport abia din 2014, Iuliana a participat deja la competiţii paralimpice naţionale şi internaţionale, unde a înregistrat rezultate frumoase.


Referitor la viitor, Iuliana mi-a spus că-şi doreşte foarte mult să-şi continue studiile, să meargă la o facultate şi să se specializeze în psihologie sau sociologie. „Îmi doresc să avem o societate cu adevărat incluzivă, nu doar pe hârtie, ci să fie una deschisă pentru orice persoană cu dizabilităţi, deoarece sunt persoane care chiar au potenţial, dar nu-l folosesc din cauza barierelor impuse. În societatea noastră o persoană cu dizabilităţi nu este privită ca o personalitate, şi această barieră e poate mai dificilă decât lipsa infrastructurii adaptate. Avem nevoie de mai multă accesibilitate din partea oamenilor, pur şi simplu să fim acceptaţi aşa cum suntem!” – a spus în încheiere Iuliana.


O luptătoare cu personalitate puternică


Directorul centrului „Pasărea Albastră” Nina Cotovanu are numai cuvinte de laudă la adresa Iulianei, specificând faptul că este o autodidactă şi persoană care lucrează intensiv asupra dezvoltării personale. „Iuliana este voluntar la „Pasărea albastră” din anul 2012 şi am descoperit-o ca fiind o personalitate foarte puternică - o caracterizează pe Iuliana directorul centrului „Pasărea albastră” Nina Cotovanu.


Niciodată n-am văzut-o tristă în pofida faptului că este în scaun cu rotile, ea ştie să zâmbească şi să se bucure de fiecare zi. Iuliana este un stimulator pentru toţi angajaţii centrului, este foarte sufletistă şi mereu ne molipseşte cu pozitivismul său dinamic, un exemplu demn de urmat pentru toţi tinerii cu dizabilităţi, deoarece este o luptătoare gata să-şi atingă scopurile propuse în viaţă. Îi place munca de oficiu, fiind un traducător bun, cunoaşte bine limba engleză şi se descurcă foarte bine la calculator. Eu mi-aş dori foarte mult să găsesc persoane care s-o ajute să-şi continue studiile, pentru ca să-şi găsească un loc de muncă în domeniul asistenţei sociale, deoarece cine ar înţelege mai bine problemele şi necesităţile peroanelor cu dizabilităţi decât o persoană cu necesităţi speciale?” – a spus în încheiere Nina Cotovanu.


Este regretabil faptul că, în societatea noastră rece şi conservatoare, oamenii diferiţi decât marea majoritate sunt deseori respinşi şi marginalizaţi, că tineri capabili care doresc să înveţe nu au această posibilitate, or, de multe ori noi avem mai multe de învăţat de la ei decât ei de la noi. Când vom învăţa să-i vedem altfel, să-i acceptăm şi să le vedem calităţile frumoase înainte de a le vedea dizabilităţile fizice?



Elena Zaițev

5 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco