• Curierul de Hâncești

Nevoită să locuiască în centru de plasament


Din nefericire, avem foarte multe cazuri când copiii sunt abandonaţi de părinţi din cauza sărăciei sau, făcând abuz de alcool devin violenţi cu odraslele lor. Alteori se întâmplă ca părinţii să moară prematur, iar copiii, nevinovaţi şi atât de dur smulşi din braţele copilăriei, ajung în instituţii de tip internat sau de plasament temporar. Astfel de întâmplări lasă amprente dureroase în inima copiilor şi pentru a creşte, şi a se dezvolta atât fizic cât şi mental au nevoie de oameni care să le fie alături, să le ofere suficientă dragoste, atenţie şi timp pentru ca aceştia să parcurgă calea unui viitor favorabil pentru ei şi pentru societatea în care convieţuiesc. Or, e ştiut că fiecare copil, pentru a deveni un om integru, are nevoie de familie. Şi ce facem atunci când, cu părinţi în viaţă, copilul este totuşi nevoit să locuiască în afara familiei sale?!


Deşi mama suferă de o boală mentală, fetiţa este complet sănătoasă


   În centrul de plasament temporar „Brînduşa” din oraşul Hânceşti sunt 19 copii pe care am reuşit să-i îndrăgim de la o vizită la alta. În ultima vizită am cunoscut-o pe Dumitriţa Popescu, o fetiţă de numai 8 ani, instituţionalizată în acest centru din anul 2013, deşi pentru prima oară fusese aici şi cu ceva ani în urmă. 


„Dumitriţa vine dintr-o familie monoparentală, adică o are doar pe mama, nefiind cunoscut cine este tatăl. Totuşi, mama suferă de retard mental şi nu-i poate purta grija necesară, acesta este şi motivul principal de ce Dumitriţa, astăzi, se află în centrul de plasament temporar „Brînduşa”, a spus Larisa Dragomir, directorul instituţiei menţionate. Fiind invalid cu un grad avansat, ea, practic, nu-i poate asigura toate condiţiile necesare de creştere şi educare Dumitriţei. Copila a fost adusă la noi de micuţă, apoi pentru cinci luni a fost reîntoarsă familiei. Ulterior asistenţa socială a bătut alarma pentru că fetiţa se afla într-o stare dezastruoasă, având şi pediculoză. Astfel, din 2013 şi până în prezent, lucrăm cu ea, ca şi cu toţi ceilalţi copii, zilnic. A trebuit să trecem peste multiple discuţii cu fetiţa, pentru că la început, atunci când o invitam pe mama ei la matineele cu tematici de sărbătoare, copila se jena de starea mamei sale şi nu vroia să se apropie de dânsa.”


Directorul instituţiei a mai specificat că în discuţiile sufletiste pe care le are cu fetiţa, i-a explicat pe înţelesul ei, de mai multe ori, că mama, cum ar fi ea, este unica pe pământ şi trebuie să o iubească indiferent de starea în care este.


În aceste discuţii, fetiţa recunoaşte că şi-ar dori ca mama ei să fie pentru ea un exemplu, să o poată educa şi învăţa multe lucruri interesante, iar la matinee să vină la fel de îngrijită cum vin alte mame. Din nefericire, acest lucru este imposibil şi fetiţa învaţă să se conformeze realităţii dure.


Cu toate acestea, psihologul spune că fetiţa nu suferă careva patologii psihologice, fiind un copil energic conform vârstei actuale.


„Din fericire, Dumitriţa nu a moştenit genetic nici o maladie, se dezvoltă normal atât din punct de vedere psihologic, cât şi fizic, a specificat Nadejda Guştiuc, psiholog în cadrul Centrului de plasament. Are nevoie de maximă atenţie pentru ca să-şi folosească surplusul de energie într-un mod adecvat. Consider că, fetiţa ar trebui să meargă într-o casă de tip familie, unde ar învăţa mai multe deprinderi pozitive, fiind în preajma unor oameni adecvaţi şi înţelegători, fără să fie afectată de comportamentul mamei sale biologice. Cu toate acestea, îi insuflăm că trebuie să fie bună şi înţelegătoare cu mama sa şi că ar fi bine să-i zâmbească o dată în plus.”


Dacă fetiţa se întoarce în familie, munca specialiştilor ar fi în zadar


Larisa Dragomir, directorul centrului de plasament din Hânceşti spune că a încercat să discute cu mama fetei, în comun cu psihologul, însă starea psihică a femeii nu-i permite să realizeze situaţia în ansamblu.


Acest lucru ni l-a confirmat şi naşa de botez a Dumitriţei care a deschis mai multe paranteze.

„Mama Dumitriţei stă la evidenţă la psihiatru pentru că are retard mental, a spus Lidia Ungureanu, naşa de botez a fetiţei. Totuşi a fost posibil să o angajez măturătoare la Spitalul din Hânceşti, altfel se pierdea pe drumuri. Împreună cu rudele familiei am ajutat să o punem pe picioare, i-am făcut o odăiţă aparte de părinţi, cu sobă şi antreu dar, din nefericire în afară de problemele mentale, îi cam place să servească alcool. Împreună cu alte rude de-ale lor, o susţinem pe Dumitriţa cu tot ce putem. De sărbători venim pe la matinee, o îmbrăcăm, în vacanţă vine în ospeţie la mine. Îi cumpăr tot ce doreşte, după putinţă. Recunosc că se trage şi acasă, la mama, dar tot la „Brînduşa” îi este mai bine. Ce-i drept, m-am gândit la o modalitate de a-l găsi pe tatăl ei biologic, însă acest lucru nu este uşor şi nici nu ştiu dacă avem dreptul s-o facem. Nu vreau să judec pe nimeni, dar situaţia de acasă este îngrozitoare şi dacă fetiţa ar fi întoarsă familiei, adică mamei, munca pe care o depun zilnic specialiştii de la „Brînduşa”, va fi zadarnică. Copila, lipsită de tot cu ce s-a obişnuit până acum la centrul de plasament, va apuca calea greşită şi e păcat, că e fetiţă tare bună şi deşteaptă. Acasă, în cei patru pereţi – Dumitriţa nu are ce să vadă”, a încheiat dna Lidia.


De aceeaşi părere este şi directorul instituţiei în care este plastă actualmente fetiţa. „Chiar şi mama fetei, în momentele de reculegere spune că fiicei sale îi este mai bine aici, deoarece ea cu propria-i persoană nu se poate descurca, copilul i-ar fi o povară, dânsa nefiind în stare s-o îngrijească, fetiţa de la naştere fiind pasată de la o instituţie la alta. Reîntoarcerea în familie ar fi în defavoarea fetei, pentru că ea nu ar avea control şi nici model de educaţie. Şi atunci ne-ar părea rău de faptul că nu şi-a orientat capacităţile în direcţie pozitivă, iar efortul pe care îl depunem zi de zi nu ar avea nici un sens”, a încheiat dna Dragomir.


Fetiţa ar putea fi instituţionalizată într-o casă de tip familie


„Am avut programate şi vizite la domiciliu, unde am fost martorii unei situaţii precare. Dacă e să lăsăm la o parte sărăcia în care locuieşte femeia, acolo mai sunt şi bunicii fetiţei care pe ei înşişi se deservesc foarte greu, astfel că nu este un loc potrivit pentru dezvoltarea normală a copilei. Încercăm să invităm rudele ei la Centru, discutăm împreună dar, trebuie să recunosc că nu ştiu deocamdată ce va fi cu soarta fetiţei. M-am gândit să-i propun candidatura la schimbarea formei de protecţie ca să poată fi luată într-o casă de tip familie. Vrem ca Dumitriţa să ne bucure pe viitor, să crească un cetăţean demn şi cu multe succese”, a mai spus dna Dragomir.


Dumitriţa Popescu este cu adevărat o fetiţă deşteaptă, îi place matematica încât la doar 8 ani ştie tabla înmulţirii mai bine decât elevii din clasa a IV-a. Fiind extrem de energică, făcea câte 15 – 20 de cercuri de cross împrejurul centrului, de punea pe spaimă tot personalul, ca nu cumva să i se facă rău. Tocmai pentru a elimina tot surplusul de energie, a fost înscrisă la un cerc de voleiboll, unde îşi petrece timpul cu mare plăcere.


„Mă bucur că aici la centru am prieteni cu care mă joc, privim la televizor desenele animate „Bibi şi Tina” care este despre cai, iar de sărbători spunem poezii şi cântăm. Doamna Larisa este foarte bună cu noi şi mereu mă întrebă ce am învăţat nou la şcoală. M-a înscris şi la volei, poate voi fi sportiv când voi deveni mare...”, au fost destăinuirile Dumitriţei.


Fetiţa a spus că s-a obişnuit că mama ei este mai specială şi că în adâncul sufletului o iubeşte, ba merge şi acasă uneori, însă situaţia de acolo este departe de ceea ce îşi doreşte să facă parte din viaţa ei de copil.


Dna Dragomir a mai specificat că Dumitriţa este la o vârstă când orice pas greşit poate duce la un viitor eronat al unui copil care merită tot ce e mai bun, tocmai de aceea la o şedinţă de lucru echipa multidisciplinară a fost de părere unanimă că Dumitriţa Popescu ar trebui să aibă un tip nou de protecţie, şi anume să fie plasată într-o casă de tip familie, ceea ce ar permite, evident, să menţină în continuare relaţia cu familia sa biologică. În asemenea cazuri este permis părinţilor să-şi viziteze copiii, iar copiii, însoţiţi de părintele – educator pot face  vizite acasă. 

Subiectele care vizează copiii sunt întotdeauna foarte sensibile şi mai greu de abordat. Dumitriţa, în pofida situaţiei de acasă unde merge pentru scurte perioade, este totuşi un copil norocos. Astăzi se bucură de o sănătate perfectă, de jocuri copilăreşti specifice vârstei, de o hrană la timp şi un pătuţ cald oferit de Centrul de plasament temporar „Brînduşa”.


Din păcate, fetiţa nu poate rămâne în acest centru prea mult timp, iar la moment soarta ei este indefinită. Acest copil deştept şi ingenios are nevoie doar de oameni buni alături, care să o îndrume pe o cale corectă şi, cine ştie, poate într-un viitor apropiat ne-am putea lăuda cu un campion la voleibool care ne-ar duce faima în lumea întreagă, or, anume din copilărie se sădeşte în inima copilului semincioara speranţei pentru un viitor frumos.



Elena Golubnic

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco