• Curierul de Hâncești

Parabola unui leu „iubit” de supuşii lui


Cică, într-o zi, în împărăţia unui leu se porni mare jale… Se îmbolnăvise rău de tot, regele animalelor. Deşi are gatul scurt, dar viguros, încât se spune că ar putea duce cu uşurinţă pe el, chiar o cămilă, de la un timp, felinei i-a început să-i cam cadă coama. Poate că a stat prea mult la soare ori poate prea multe griji ducea pe grumazul său sărmanul leu, încât supuşii lui fideli – tigru, lupul şi vulpea au convocat o adunare urgentă pentru a-şi ajuta cumva împăratul. L-au jelit, l-au compătimit pe scumpul lor domnitor, care, cică, vociferau ei, avea prea puţină răsplată pentru munca sa de a conduce o întreagă împărăţie, încât au decis că pe viitor partea leului, adică a împăratului, să fie dublată. Maimuţica, care era favorita împăratului, a propus chiar, ca pentru restabilirea coamei sale, care, cică, necesită vitamine şi minerale, pentru a fi una stufoasă, ar fi bine să i se organizeze o masă împărătească la care să fie sacrificate mai multe animăluţe de un soi mai de jos, masa fiind împodobită, desigur, şi cu mai multe bunătăţuri din cămara domnească, care de fapt, se păstrau pentru timpuri mai grele, precum şi cazuri excepţionale.

Vai şi amar de sărmanele capre, antilope, porci mistreţi, zebre, etc., care erau aduse ca ofrandă mamiferului împărat. În zadar au început acestea a zbiera şi a urla în singurătate şi sălbăticie, rămânând a fi neauzite de celelalte vietăţi ale pădurii. Fiecare se gândea la pielea sa, neîndrăznind să riposteze măreţului împărat. Deşi avea de suferit o bună parte din fauna pădurii şi hambarul împărăţiei, voia jivinelor din anturajul domnitorului, care era una întru binele şi sănătatea împăratului tuturor animalelor, era lege pentru toţi şi nu putea fi supusă unor critici. Ca mai apoi, într-un final, la apus de viaţă, să se întâmple ca într-un vechi aforism, „în junglă, numai leul moare de bătrâneţe, celelalte animale mor mâncate de leu.”


Morala parabolei: Chiar dacă noi, speţa umană, ne aflăm în vârful lanţului alimentar pentru leii din junglă, din păcate, în societatea noastră avem Lei, cu chip de Om – meschini şi carnivori, care ne mănâncă de vii şi de pe picioare, marea majoritate dintre noi, neconştientizând acest fapt. Cu toate acestea, noi le lingem călcâiele, le cântăm osanale, le primim darurile şi ne bucurăm că cineva are grijă de cei sărmani, bolnavi şi nevoiaşi.

Parafrazându-l pe Alexandru Donici, aş spune că: „Se întâmplă şi la noi să vezi/ Lucruri oribile şi să nu crezi,/ Nulităţi şi paraziţi, ce se vor Lei/ Vorace, cruzi, lacomi şi răi,/ Care stau pe tron şi ne conduc/ Ne prostesc, ne fură şi la sapă de lemn ne duc./ Ne măgulesc cu cadouri de sărbători/ Din banii noştri, furaţi de la acest popor./Noi aşteptăm pensii şi salarii majorate/ Ei se lăfăiesc şi mănâncă pe săturate/Noi o ducem de azi pe mâine/ Ei se cred împăraţi şi turbă de bine…”

Poate a venit deja timpul, în prag de campanie electorală, să ne schimbăm macazul, să nu-i mai ridicăm pe piedestal pe acei indivizi care au năravul unor jivine sălbatice, măreţe la chip, dar hidoase la suflet şi crude la apucături, care ştiu doar să jefuiască şi să devoreze astă ţară…


Tatiana TODOSEICIUC

27 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco