• Curierul de Hâncești

Pentru Svetlana Filat din Mingir - Scaunul cu rotile nu este un impediment în calea fericirii

Svetlana Filat din s. Mingir este exemplul femeii care nu se lasă copleşită de povara dizabilităţii, care încă din fragedă copilărie îi face viaţa o luptă continuă şi istovitoare, ea fiind invalid de gradul I din copilărie, ţintuită în scaunul cu rotile.


Se spune că viaţa bate filmul, acesta este şi cazul Svetlanei, de 33 de ani, care, pe lângă faptul că suferă de o boală degenerativă, numită distrofie musculară, îşi creşte singură fiul de cinci ani, şi el invalid de gradul II. Crâmpeie din povestea ei am cunoscut prin intermediul unei scrisori pe care Svetlana ne-a trimis-o cu ceva timp în urmă, o scrisoare ca un strigăt disperat după ajutor. Când am vizitat-o, la începutul săptămânii curente, însoţiţi de viceprimarul Mihai Mircos, am aflat că în viaţa ei s-au întâmplat lucruri frumoase - acum are un sprijin în persoana proaspătului său soţ Igor.


Mireasă în scaun cu rotile


Svetlana îşi aminteşte de anii copilăriei, când putea merge şi alerga la fel ca toţi copiii de vârsta ei. „Am mers până pe la 5 ani, după care am început să mă deplasez mai greu, să cad, în timp boala a progresat, s-a agravat, până la 20 de ani, când am ajuns în scaunul cu rotile” – ne povesteşte femeia. Tatăl sau a decedat când ea avea doar şapte ani, iar situaţia materială a familiei nu le-a permis să înceapă un tratament la timp, care i-ar fi dat şansa să stopeze boala sau să-i amelioreze starea de sănătate. Şi, deoarece mama s-a recăsătorit, fetiţa a rămas să fie crescută de bunica sa, care i-a lăsat şi o căsuţă bătrânească drept moştenire, casă în care trăieşte acum. Copilăria umbrită de problemele de sănătate şi-au lăsat amprenta în inima Svetlanei pentru totdeauna. Din acest motiv nici la şcoală nu a putut merge, făcând ore la domiciliu şi finisând doar cursurile pentru 5 clase. Dar, probabil, anume asemenea situaţii te fac mai puternic şi mai rezistent în faţa încercărilor…


Chiar dacă are mamă şi două surori în sat, Svetlana spune că, pe parcursul anilor, a înfruntat de una singură greutăţile vieţii, mai mult cu ajutorul străinilor, decât al rudelor. Tot străinii au ajutat-o când a aflat că fiul său suferă de o malformaţie la inimă şi trebuia urgent operat. Acum micuţul Nicolae se simte mai bine, merge la grădiniţă, dar are nevoie de îngrijire permanentă, de tratamente şi de atenţia specifică acestei vârste. Nimeni nu i-a văzut lacrimile, spune că este persoana care nu arată pe faţă ce are în suflet. Şi pentru că mult timp nu putea să iasă singură din casă, unica legătură cu lumea exterioară a fost calculatorul, donat acum cinci ani de către o persoană cu inimă mare. Lucrătorul social o vizita de două ori pe săptămână, însă aceasta era insuficient pentru o persoană cu necesităţi speciale, care nu era în stare să manevreze singură scaunul rulant, să se achite de responsabilităţi în gospodărie sau să iasă afară pentru a respira aer curat sau a socializa cu cineva.


“Din 2013, beneficiez de serviciile unui asistent personal, care mă ajută foarte mult, şi cu băieţelul, şi cu gătitul sau curăţenia prin casă” – ne spune Svetlana, adăugând că, probabil, odată ce s-a căsătorit, nu va mai dispune de acest serviciu atât de necesar.


Svetlana este şi beneficiara AO „Concordia”, cantina socială care o asigura cu prânz cald şi cu alte servicii. „Prin intermediul AO „Concordia”, Svetlana a beneficiat de utilităţi precum amenajarea unei rampe de acces la domiciliu, racordarea locuinţei la sistemul de apă şi canalizare, schimbarea uşilor de la intrare, saltea ortopedică etc., chiar am organizat un concert de binefacere la Chişinău pentru ajutorarea ei” – a specificat dl Mircos, anterior director al proiectului “Concordia” în Mingir. Mai mult, dl Mircos a adăugat că, cu ocazia ceremoniei de înregistrare a căsătoriei Svetlanei, doamnele de la cantina socială au pregătit bucate pentru masa de sărbătoare. „Vreau să le mulţumesc pe această cale tuturor celor care mi-au fost alături în aceste momente” – a ţinut să adauge Svetlana.


Vădit emoţionată, dar fericită, Svetlana ne-a povestit cum l-a cunoscut pe viitorul său soţ – prin intermediul reţelelor de socializare, iar la 22 noiembrie şi-au unit vieţile, devenind soţ şi soţie cu acte în regulă. La întrebarea noastră dacă pe Victor, care nu suferă de nici o deficienţă fizică, nu l-a împiedicat faptul că viitoare sa mireasă avea o dizabilitate, Svetlana spune că nu, altfel nu ar fi cerut-o de soţie. Deşi deocamdată Victor nu are un loc de muncă, autorităţile locale ne-au asigurat că vor face tot posibilul să-i ofere tânărului un serviciu, eventual în calitate de taximetrist la serviciul de taxi existent în localitate.


Visul său – să finiseze casa


Deşi Svetlana dispune de resurse limitate, ea beneficiind de o pensie în mărime de doar 500 de lei şi o indemnizaţie pentru copilul invalid de 470 de lei, în ogradă, pe lângă casa bătrânească, se înalţă o casă nou construită, dar nefinisată. „Acum trei ani am participat la proiectul “Dăruieşti şi câştigi” de la postul de televiziune Pro TV. Oamenii cu inima mare au donat bani şi cu aceştia am putut să repar casa bătrânească, care este din lut şi cu temelia slabă, peretele din spate fiind şubred şi gata să se surpe, dar şi să ridic din temelie o casă nouă. Însă pentru a finisa casa avem nevoie de sprijin financiar. De aceea, rog toţi oamenii de bună credinţă, din puţinul pe care-l au, să ne ajute să finisăm construcţia acestei case” – a fost rugămintea Svetlanei, care speră într-o minune posibil de realizat doar cu ajutorul oamenilor buni. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că are grijă de mine. Am dus o viaţă foarte grea, iar greutatea o simţi mai ales atunci când nu ai pe nimeni şi eşti bolnav. Acum sunt fericită că am o familie, iar unicul lucru pe care mi-l doresc este să trecem în casa noastră nouă!” – ne-a spus în final eroina noastră, în persoana căreia am văzut un exemplu de perseverenţă, optimism şi dragoste de viaţă, exemplu demn de urmat de toţi cei care, chiar dacă au mâini şi picioare, se lasă copleşiţi de probleme şi renunţă la vise, la demnitate şi la speranţă. 


Pentru orice ajutor, Svetlana îşi exprimă recunoştinţa anticipat, rugând să fie contactată la numărul de telefon 0269 76-7-51.



Elena Zaițev

23 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco