• Curierul de Hâncești

Povești de viață Oare mai găsim iubire?



Cine dintre noi a găsit vreodată cu adevărat iubirea? Cum știm exact că ea este aceea? Oare de unde vine dorința această orbitoare, ba chiar nebună de a căuta tot timpul confortul acestui sentiment? Suntem oare pe deplin conștienți că iubirea nu-i un obiect de găsit? De multe ori intram în viaţă şi ieşim din ea fără să ne explicăm prea multe lucruri. Mai mult decât atât, suntem prinși în acest cerc vicios fără să avem de ales.


La o vorbă de suflet am întâlnit o domnişoară de 18 ani cu un copil de trei anişori, care cu un zâmbet semi-fericit, își ținea băiețelul în brațe. M-am apropiat și cu o doză de tupeu am întrebat-o: „Acesta este băiețelul tău?” În aceeași secundă mi-am dat seama că am adresat o întrebare grea și incomodă tinerei mămici. „Da, este băiețelul meu...” – mi-a răspuns, însă nu m-a privit.

Am încercat să citesc în ochii, vocea și comportamentul ei, vreo urmă de jenă sau regret, însă, realizasem că un copil nu înseamnă regret și nici impediment. O mămică tânără, gingașă cu ochii albaştri, calzi, dar care poartă în suflet și în brațe, dor, lacrimi și povară. Nu trebuie să faci multă școală, pentru a înțelege, acest lucru, se citea deschis pe chipul ei. Am luat puțin copilașul în brațe și m-am gândit în sinea mea că singura ei alinare acum, este acest pui de om. Cu mult curaj și la fel de mult tupeu chiar, am întrebat-o direct: „Şi tăticul lui Victoraş, (n.r. numele copilului e schimbat), unde e?...”, a urmat o tăcere și o răbufnire de lacrimi care mi-au frânt inima…

Mi-am cerut iertare pentru că i-am răscolit durerea, vizibil înțelegeam că tânăra era psihologic distrusă. Nu mai doream să insist și parcă nici să mai aflu detalii, însă la ai ei 18 ani mi-a dat o lecție dureroasă despre cum e cu iubirea asta…

„Iubire nu există...! Am iubit și am pierdut...! Tatăl lui , este un băiat mai mare ca mine cu 12 ani, lucrează peste hotare și ne-am cunoscut pe internet. Ca fetele, eram fericită, părea totul bine, recunosc că aveam și o vârstă nepotrivită pentru relație, 15 ani. Părinții mei când au aflat diferența dintre noi doi, au fost contra din prima. Nu am ascultat părinții, ci inima. La școală nu mergeam și am plecat de acasă, cu el. Sunt multe de povestit și multe câte le-am îndurat…, cel mai dureros că mi-am lăsat părinții. După două luni am sesizat că sunt însărcinată... Eram fericită, foarte chiar, dar nu știam că fericirea mea va dura atât de puțin. Când băiatul a aflat că sunt însărcinată s-a panicat și mi-a reproșat că sunt oarecum singură vinovată. Eu însă nu pot încă să-mi văd vina în fața lui, decât că l-am iubit.

Am iubit și am pierdut!!! Într-o secundă, brusc și crud, mi-a trecut adolescența într-o maturitate grea și nedreaptă. Nu cred că lacrimile și suferința mea l-au afectat pe acel om, pentru că mi-a spus: „Sau avortezi, sau pleci, mie tu nu-mi trebuiești, nimeni nu te-a pus să rămâi gravidă!!!”

După ore de rugăminți și isterică, mi-a împachetat hainele și m-a adus de unde m-a luat, de acasă. Şi nu destul că acest om și deciziile lui m-au distrus complet și mi-a umbrit inima și ființa la o vârstă timpurie, acasă mă așteptau oamenii pe care i-am defavorizat pentru el, în speranța că voi primi aceeași iubire pe care i-am dat-o ” – mi-a spus cu durere tânăra.

Și cum se spune în popor, copilul nu e vinovat cu nimic, doar că a avut nenorocul să crească doar cu mama.

„Părinții m-au primit mi-au ținut o morală aspră. Rușinea cu care am să merg pe drum, ce v-a spune lumea, cum voi termina școala și multe alte mii de întrebări care mă măcinau. Cel mai fericit lucru era, cealaltă inimioară care bătea în mine. Timpul a trecut, am născut un băiat frumos și sănătos, însă recunosc, la o vârstă nepotrivită, însă să știi copiii vin când vor ei, nu când vrei tu, iar singura dragoste existentă pe lume este asemeni doar celui pe care îl țin acum în brațe! ” – mi-a mai povestit cu durere.

Trist, dar adevărat! Apreciez asemenea tinere mămici, eroine. A iubit și a pierdut, însă a ales copilul și sunt sigură că în viață, Dumnezeu îi va răsplăti suferința!


Maria MUNTEANU

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco