• Curierul de Hâncești

Poveste de viaţă


Nu există păcat fără pedeapsă. Nimic nu e veşnic, nimic nu se uită şi nimic pe lume nu rămâne neplătit!

Să mergi într-un sat, oricare, de la un capăt până la altul strângi în inimă atâtea poveşti de viaţă, câtă lume în sat!


La o vorbă caldă, stau adesea cu bunica atunci când vine seara. Vorbele cu tâlc şi exemplele reale cu care mă ghidează, mi-au fost mereu sursă de inspiraţie. În tumultul amintirilor ei, există un caz care-l cunoaşte din satul ei natal, Lăpuşna.


Cu mult timp în urmă, în Lăpuşna, sat mare, sat cu oameni dintr-o bucată, gospodari, se zvonea despre băiatul unui sătean, cum că ar fi înnebunit. Eu curioasă fiind, tipic femeiesc, întreb:


- De ce bunică, o fi înnebunit băiatul?

- Păi, să-ţi spun eu, primul lucru care-l distruge pe om este uneori chiar familia!


Băiatul auzea adesea ceartă între părinţi, unde mama era umilită şi batjocorită. Din cele ştiute, tatăl ar fi avut adesea izbucniri nervoase, în urma cărora, mama băiatului rămânea cel mai mult afectată. Să nu uiţi pe lume o mamă ai, iar durerea ei o simţi şi tu de două ori mai mult!


Într-o seară, băiatul merse la un vecin şi ceru puşca de vânătoare, motivând, cum că i-ar fi intrat vulpea la găini şi vrea să scape de ea. În acea seară, tatăl repetase din nou aceeaşi greşeală, cine ştie poate Dumnezeu aşa o fi vrut, dar acum a fost ultima data când a mai ridicat mâna.


La o tulburare a sufletului, băiatul apasă trăgaciul de trei ori! Sângele formase şuvoaie peste tot, ochii zvâcnise de spaimă, iar inima nu-şi mai găsea locul în pieptul băiatului, se împietrise pe vecie!


Pentru că noaptea îţi întunecă fiinţa, mama propuse atunci să-l îngroape pe tatăl lor în grădină…, să spele casa şi mâinile…


Însă mă gândesc eu, dar sufletul?! Oare sufletul v-a putea vreodată sa fie spălat de greutatea acestui păcat?!


Dimineaţa venise, dar întunericul nopţii trecute a rămas în ei, pentru TOTDEAUNA!


Ca orice mamă, îşi apărase puiul indiferent de orice, astfel femeia a dat veste în sat cum că bărbatul i-ar fi plecat în Rusia, la muncă.


A trecut o lună, două, un an doi, dar lumea întreabă, lumea vorbeşte, oare unde i-o fi bărbatul? Femeia, auzind acestea, vorbeşte cu o cunoştinţă să-i trimită răvaşe din Rusia în numele bărbatului. Ani de-a rândul au venit scrisori la oficiul poştal al satului, din numele lui.

La un moment, femeia a spus: ,,Eii, s-o fi pierdut prin iernile grele ale Siberiei!...”


Dar cum spune Sfânta Scriptură, nimic nu e veşnic, nimic nu se uită şi nimic pe lume nu rămâne neplătit!


Anii grei ale căror amintire a purtat-o pe umeri, i-au devorat simţirea şi mintea băiatului, ca într-un târziu să meargă pe uliţele satului strigând:


,,EU L-AM OMORÎT PE TATA! TATA E MORT! L-AM ÎNGROPAT ÎN FUNDUL GRADINII!”


Zile de-a rândul, sătenii auzeau aceleaşi vorbe, până au îndrăznit să întrebe:,,Unde? Hai să vedem, arată-ne şi nouă locul!”


Dar asta-i soarta, ea te întoarce mereu acolo unde cioburile inimii nu şi-au mai găsit niciodată locul, unde rana încă mai sângerează şi doare, unde ochii nu au uitat nici o clipă amintirea celui care i-a dat viaţă, iar pentru acest băiat, cioburilor inimii sale, au fost adânc îngropate acum mulţi ani, lângă tata, sub mormanul greu de pământ al amintirilor sale.



Maria Munteanu

Stagiară

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco