• Curierul de Hâncești

Rămâi demn în fața oricărei greutăți



Bătrânii spun că noi, generația secolului XXI, suntem o generație a haosul-ui, determinați fiind de mașinării, tehnologii și lipsiți de valori, de minte, de curaj, de omenie și mai ales, lipsiți de suflet. Uităm de educație, de buna creștere, de bunul simț și spiritul familial. Într-o anumită măsură, dau dreptate acestor vorbe pentru că fac parte nemijlocit din această generație haotică și greu de înțeles și conștient sunt în mijlocul acestui cerc vicios. Însă tot din bătrâni mai știu că printre pădurea de uscături, găsim și arbori verzi. Astăzi am să vin nu doar cu un exemplu de urmat, ci cu o lecție de viață pe care întâi de toate și eu ar trebui s-o urmez, dar și pentru acei adolescenți și tineri cărora le pare că dacă nu poartă în buzunare ultimul model de telefon și nu se plimbă în mașini scumpe, nu pot fi în pas cu lumea… Greșiți, mașina se defectează, telefoanele se schimbă zilnic, însă omenia e un accesoriu pe care nu și-l permit toți, dar care nu se demodează niciodată!!


Zilele trecute, la o cafea, am întâlnit o fetiță, Inga, o adolescentă de 18 ani din raionul Hâncești. Cea mai potrivită caracteristică pe care aș putea-o face acesteia este – gingășie și putere! Acei ochi albaştri și acel chip parcă lipsit de orice greutate, la numai 18 ani poartă pe umeri o responsabilitate ca a unui om mare! Cunoaștem cât de greu este unui părinte să crească copii, dar cunoaștem oare cât de greu îi este unui copil să-și întrețină părinții?!

Povestim astăzi cazul acestei tinere care de la 16 ani lucrează pe unde apucă pentru a-și întreține părinții. Ambii părinți sunt bolnavi, tată acesteia este casnic, iar mămica ei suferă de boala Alzheimer. Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale și a valorii sociale a personalității, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență. Boala este într-o stare avansată, o cunoaște doar pe Inga, iar starea ei este chiar destul de tulbure...

Inga lucrează, și trăiește în chirie. În zilele libere aceasta merge în sat, își îngrijește mama, o hrănește, îi face baie în condiții grele și gospodărește în jurul casei în tot ce este nevoie.

Eu auzind astea am întrebat dacă sigur ea ar avea 18 ani?! Conștientizez bine că e greu să trăiești în Moldova, mai ales când nu ai susținere din partea nimănui. Am fost și mai uimită când mi-a mai spus că are și frați mai mari care nu-si bat capul de părinți...

De ce oare un adolescent, își poate asuma asemenea responsabilitate, însă frații, surorile mai mari care au posibilități financiare, nu o fac?! Nu tot aceeași mamă le-a dat viață?!

Întrebați-vă ce făceați voi la 18 ani? Oare câți dintre voi ați avea curajul și v-ați fi jertfit pentru părinți?

De admirat faptul că asemenea greutăți nu au afectat comportamentul tinerei. Nu au influențat-o să cadă pradă mrejelor acestui secol toxic, își păstrează coloana vertebrală dreaptă și merge cu capul sus în fața oricărei greutăți, un exemplu vrednic pentru generația noastră!


Maria MUNTEANU

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco