• Curierul de Hâncești

Sute de copii fug de acasă – de ce?

Un portal de știri a difuzat recent o informație potrivit căreia, pe parcursul anului 2017, peste șase sute de copii din R. Moldova au abandonat domiciliul sau altă formă alternativă de plasament, dintre care aproape patru sute sunt fete şi circa trei sute băieți, în jumătate din cazuri copiii având vârsta de 14-15 ani.

Este regretabil faptul că adolescenții, care fac parte din grupul de risc, ajung să se ciocnească cu situații care îi determină să fugă de acasă, să nu frecventeze școala, să treacă peste limitele impuse de părinți sau tutori și să se manifeste independent în pofida faptului că sunt minori și maturii sunt cei care poartă răspunderea pentru ei, inclusiv în fața societății și a legii. În fața societății, pentru că sunt datori să educe tineri apți pentru viața adultă, utili comunității, să le cultive și să le transmită valori, pentru ca ei să devină adulți responsabili. În fața legii, deoarece ei sunt cei care vor răspunde pentru eventualele lucruri nepotrivite comise de acești copii din spirit de prea multă libertate pe care nu știu cum să o dirijeze eficient și s-o îndrepte în direcția cuvenită. De multe ori, deciziile neînțelepte de a abandona domiciliul duc la deznodăminte fatale sau la situații care îi marchează pentru toată viața.


De ce se ajunge la asemenea situații­? Cum se face că tinerii renunță la familie, la studii și chiar la viață la o vârstă fragedă?

Potrivit poliției, lipsa de comunicare între copii şi părinţi sau tutore, dorința de a deveni independenți, neînțelegerile și conflictele din familie, marginalizarea în instituţiile de învăţământ și comunitate, dezacordul părinţilor cu relaţiile legate cu alţi copii ar fi principalii factori care îi determină pe copii să abandoneze domiciliul. Probabil și faptul că nu sunt ascultați, înțeleși de către părinții care nu le sunt alături sau care au alte griji, motiv pentru care ei caută în altă parte decât căminul familial afecțiunea și atenția care nu le este acordată sau este insuficientă. Am tratat acest subiect și cu alte ocazii, dar tot legate de problemele specifice adolescenților, de exemplu când aceștia aleg să renunțe benevol la viață, iar asemenea cazuri sunt tot mai frecvente în ultimul timp. Pe cine să dai vina? Nici nu are rost să căutăm vinovatul, deoarece fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea pentru ei, întrucât și familia, și instituția educațională, și societatea formează sau deformează într-o măsură mai mică sau mai mare personalitatea copilului, care este ca un lut ce trebuie modelat și care trebuie să obțină o formă, să devină ceva, în cazul dat cineva.

Și, deoarece problema abandonului domiciliului de către minori a devenit o problemă de proporții, organele de poliție le recomandă părinţilor și reprezentanţilor legali la întreținerea și educația cărora se află aceștia, să respecte unele recomandări oportune în caz că minorii fug de acasă: să contacteze rudele apropiate şi prietenii copilului, pentru că, de obicei, acolo sunt primele locuri unde se refugiază; în mod de urgenţă să sesizeze poliţia şi să prezinte datele care pot contribui la depistarea copilului: semnalmente, semne particulare, comportamentul anterior; să prezinte o fotografie recentă a copilului; să prezinte informaţia referitor la prietenii cu care, de obicei, copilul îşi petrece timpul, datele de contact etc.; să verifice la domiciliu dacă, eventual, copilul nu a lăsat vreun mesaj, dacă au dispărut careva lucruri sau bunuri din casă.

Cu scopul de a preveni situații de acest gen, s-au desfășurat mai multe sesiuni de informare privind abordarea fenomenului dispariţiilor voluntare şi a riscurilor pe care acest comportament le are, la care au participat mii de copii. Și pentru că profesorii, consilierii școlari și psihologii sunt cei care ar putea depista situațiile de risc înainte ca acestea să se producă, ei sunt cei care reprezintă de multe ori puntea de legătură cu părinții și tutorii, fiind vizați direct de acest fenomen regretabil.

Poate că copiii din categoria celor despre care se discută mai sus nici nu conștientizează cât de deformată le este optica cu privire la independența pe care și-o asumă înainte de vreme. Familia este cea care, înaintea profesorilor, psihologilor și consilierilor școlari, trebuie să le formeze o viziune corectă asupra vieții, să nu-i abandoneze pentru alte pseudovalori, pentru că ei îi copiază întru totul. Și atunci să nu ne mire rezultatul…

40 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco