• Curierul de Hâncești

Un muzeu acasă – pasiune ce calcă pe urma timpului…

De mai bine de 10 ani, curtea lui Leonid Soltan din orașul Hâncești arată ca un muzeu de obiecte vechi. Toate sunt diverse ca formă, proveniență și semnificație, dar se îmbină perfect într-un colțișor amenajat special pentru a bucura ochii oaspeților acestei familii și în special, a celor șase nepoțele care vin acasă la bunici cu mare drag, știind că acolo vor mai găsi ceva interesant și nou de studiat.


Modest din fire, Leonid Soltan ne-a spus că nu are nici o tangență cu istoria și că la ai săi 67 de ani are drept scop să-și bucure nepoatele. De 45 de ani lucrează în domeniul energetic, însă curtea amenajată cu gust și toate obiectele vechi despre care vorbește cu atâta interes te lasă să crezi că are un suflet de artist.


  „Păstrez multe obiecte de pe timpul războiului, multe din ele fiind de proveniență nemțească, ne povestește colecționarul. Tot aici am și cioburi de arme. Odată explodate, armele se desfăceau în bucăți. Țin mult și la aparatul cu care se transmiteau mesaje prin alfabetul morse. Din aceeași perioadă, din timpul războiului, păstrez diverse unelte casnice, pe care țăranii le foloseau în gospodărie. Multe le-am moștenit de la bunicii mei, altele mi le-au dăruit prietenii și colegii, obiecte pe care le găseau în podurile caselor părintești.”


Tot de pe timpul celui de-al doilea război mondial, dumnealui păstrează și elemente din arme rusești, casca nemțească, husa de metal pentru masca antigaz, butelia pentru apă așa cum o vedem în filmele despre război, lămpi vechi de pe peronul orașelor nemțești etc. 


În colecția sa de obiecte vechi mai are, bineînțeles „samovarul” care datează din anul 1906, acesta fiind și cel mai vechi exponat din colecție. Din anul 1907 are o carte evreiască, păstrată în original. Pe una din policioare am văzut o mașină de împletit pulovere, așa veche și ruginită, dar care pe timpuri era o avere adevărată. Cel mai mult totuși, ne-a impresionat un „Gândăcel” din fier, la prima vedere un obiect decorativ dar care îi servea pe boierii cu burțile mari, la descălțarea de papuci.


„Instrumentul se punea jos. Boierul ținea instrumentul cu un picior, iar călcâiul celuilalt picior îl plasa între „coarnele gândacului”, adică a instrumentului. Este o imitare a procesului de descălțare pe care îl practicăm și noi, doar că nu ne mai folosim de acest aparat, ci recurgem doar la propriile picioare”  - a explicat dl Leonid.


În același context are și obiecte de după război, cele care demonstrează evoluția sovieticilor: televizor sovietic, radiou din care azi răsună frecvenţe actuale, telefon, renumitul ceas cu pendulă, aparate de fotografiat, socotelniță, opaiț, mașină de tapat etc.


Apropo de mașina de tapat, dânsul păstrează o copie din pagina unui ziar, denumirea căruia nu se știe dar, se vede clar un articol în care se folosește limba moldovenească stâlcită, prin intermediul căreia se înștiințează despre o înlăturare a unei probleme de la calea ferată, deci, concluzionăm că ziarul apărea în perioada construcției căii ferate în Moldova. 


„Pe unul din cuie păstrez un lanț vechi, confecționat special pentru cai. În trecut, existau adevărate tabere de țigani, pe unde treceau cu caravana și vedeau cai, îi furau. Stăpânii cailor au inventat un lanț, adaptat pentru picioarele cailor pe care îi priponeau de copac, spre exemplu, și puteau să-i lase pe noapte fără grijă” – a povestit cu entuziasm dl Soltan.


Tot în mini muzeul eroului articolului nostru am văzut cum arătau bancnotele vechi, numite „obligații” pe care nu se puteau cumpăra bunuri, acestea serveau doar ca schimb între cetățean și stat.


Cele denumite, sunt doar o parte din obiectele atât de interesante pe care le păstrează dl Leonid. Privind la ele, te duci ușor în trecut vizualizând scurte epizoade din timpul războiului, din casele cu tehnică sovietică, din casele bătrânești în care gospodinele frământau aluat în covată etc.

Dumnealui a menţionat că va dona câteva din exponate muzeului Manuc Bey, aflat actualmente în reconstrucţie.


Întrebat care este scopul amenajării acestui muzeu chiar acasă, colecționarul ne-a spus simplu:

„Am o pasiune de a colecta obiecte vechi, care nu are o explicație concretă. Nu sunt istoric, toată viața am lucrat în domeniul energetic, dar atunci când la noi acasă vin rude și prieteni, nu mai vor să plece. Anturajul pe care l-am creat ne dă și mai multe subiecte de discuție, toate fiind instructive sau pur și simplu interesante. Cu toate acestea, caut să fac așa ca să le fie interesant nepoatelor atunci când vin la noi, la bunici, să aibă unde se juca, să aibă ce vedea etc.” – a conchis dl Leonid. 


De acest fapt ne-am convins când am văzut cu câtă străduință și dragoste pentru urmașii săi a amenajat dânsul o terasă de joacă pentru copii, cum crește porumbei care să le bucure pe cele șase nepoate, cum le confecționează diverse obiecte din lemn și fier pentru a le vedea o dată în plus zâmbetele sincere.



Elena Golubnic

0 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco