• Curierul de Hâncești

Vai de ţara în care tinerii trândăvesc...

Un raport al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) pentru anii trecuţi developează nişte statistici pe alocuri îngrijorătoare, pe alocuri ilare. De exemplu, datele OIM arată că aproape 30% dintre tinerii din Republica Moldova nu lucrează şi nici nu învaţă, cifră mai mare comparativ cu ţările vecine şi unele ţări ale Parteneriatului Estic, în care sunt disponibile aceste date.

Ţara noastră devansează la acest capitol România, Ucraina, Armenia şi Belarus. În condiţiile în care mulţi tineri absolvesc treapta gimnazială, nemaidorind să se încadreze în vreo formă de învăţământ (liceal, profesional-tehnic etc), aceştia completează rândurile persoanelor aflate în afara câmpului de muncă, fiind întreţinuţi de părinţi sau muncind ocazional sau la negru. Mulţi tineri, chiar dacă au absolvit o instituţie superioară de învăţământ, dezamăgiţi de salariile mici şi condiţiile inadecvate de muncă, resping ideea de a se angaja, migrând masiv peste hotarele ţării. Astfel, ţara noastră duce lipsă acută de forţă de muncă, tinerii noştri alegând alternative mai convenabile decât cele oferite de statul R. Moldova.

Aceştia refuză să mai studieze şi să mai lucreze, deoarece, chiar dacă au studii, nu înseamnă că vor avea şi un loc de muncă bine plătit, sau chiar de au un serviciu, nu înseamnă că pot beneficia de loc de trai sau condiţii satisfăcătoare la serviciu. E ca un cerc vicios din care nu le este frică să se smulgă, dar dacă ies din acesta, verigile lipsă duc la şubrezirea întregului lanţ. Deci, tinerii noştri, forţa care construieşte viitorul, încet dar sigur, rupe lanţul şi construiesc verigi trainice în alte ţări.

Interesant este faptul că mulţi tineri cu capacităţi intelectuale mai puţin generoase, să zicem aşa, deşi au posibilitatea să înveţe o meserie în cadrul şcolilor profesionale sau de meserii, nu se grăbesc să îndesească rândurile meseriaşilor de care atât de mult duce lipsă ţara – mecanizatori, combaineri, tractorişti, constructori etc. Paradoxal, acelaşi raport denotă faptul că un angajat din Republica Moldova munceşte, în medie, 37 de ore pe săptămână, cu două ore mai mult decât în cazul unui angajat din Belarus, care lucrează în medie 35 de ore, dar cu o oră mai puţin decât în cazul unui angajat din Armenia.

Totodată, 6,7% din totalul angajaţilor din Republica Moldova lucrează mai mult de 48 de ore pe săptămână, o pondere mai mare decât în România sau Ucraina. Chiar şi aşa, salariile noastre sunt mult mai mici decât în ţările sus-menţionate. Oare prin această situaţie nu se încurajează intensificarea procesului de migraţie a “minţilor luminate” şi exodul celor care nu se lasă manipulaţi şi sunt o forţă foarte productivă? Din păcate, nu la noi acasă…

Practic în fiecare structură, organizaţie sau întreprindere lipsesc cadrele bine pregătite, specialiştii care ar ridica productivitatea muncii şi calitatea serviciilor prestate. În medicină, învăţământ, administraţia publică etc situaţia e catastrofală. Şi aceasta deoarece tinerii nu sunt stimulaţi să muncească acasă, or ei nu se mulţumesc cu promisiuni şi remunerări derizorii şi nu mai sunt de acord să lucreze din entuziasm. Dar în cazul în care cca 30% dintre tinerii unei ţări trândăvesc, vai de ţara aceea…


Elena ZAIŢEV


100 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco