• Curierul de Hâncești

VOX POPULI


Deportările au fost și rămân o rană veșnic deschisă în inimile victimelor stalinismului. 6 iulie este ziua comemorării recrutaților celui de-al doilea val de deportări.

Fiind o temă dureroasă pentru poporul nostru, în memoria acestora au fost publicate numeroase cărți și regizate diverse filme. Cu acest scop ne propunem să aflăm de la tineri cât de des își amintesc despre această tragedie a poporului nostru, întrebându-i:


Ce cunoașteți despre deportările staliniste?



Irina Moraru, 20 ani, s. Drăgușeni: Cuvântul „deportare” sună a fi unul banal, dar în spatele lui se ascunde durerea, suferința și înstrăinarea. Prima dată când am auzit despre acest fenomen, eram încă pe băncile școlii. Nu am dat importanță, pentru că consideram că nu are nici o legătură cu oamenii din satul nostru. În urma unor discuții cu bunica, am înțeles că deportările au lăsat victime și în satul meu. Se lăsase liniște peste sat și pierise dragostea pentru viață și pentru supraviețuire. Deportările au adus vremuri grele și au spulberat speranțele celor rămași.”

Alina Cristea, 22 ani, s. Sofia: „Bunica mai mereu povestea despre această perioadă tragică din viața ei. Ea împreună cu părinții și cei trei frați ai săi, pe atunci, au fost deportați în Siberia. Era mică nu prea înțelegea ce se întâmplă, de ce câțiva oameni necunoscuți au intrat în toiul nopții la ei în casă și le-au spus să se îmbrace, să-și ia câteva lucruri și să iasă afară. A fost o perioadă destul de grea, iar cel mai tragic lucru a fost faptul că unul din frații ei a decedat. Știu că s-a scris și s-a vorbit foarte mult la acest subiect, chiar și un film documentar am privit despre acest tragic eveniment, însă nimic nu mi-a putut transmite durerea acestor oameni la fel ca lacrimile bunicii mele.”

Victoria Ioniță, 23 ani, s. Drăgușeni: „Un număr mare de persoane au suferit în urma deportărilor, durerea fiind depărtarea de casă, de bunurile adunate ani la rând, de familie și de cei dragi. Aceasta a lăsat pe parcursul vieţii un gol sufletesc. Unii au încercat să construiască o altă viață chiar și în cele mai depărtate gulaguri, alții au murit pe drum. Ne amintim cu durere despre acele vremuri, cu toate că nu am trăit noi acolo, dar suntem strănepoții acelor deportați.”

Angela, 27 ani, s. Bozieni: „Străbuneii mei nu au fost deportați, au rămas aici, de aceea cunosc mai mult despre foametea prin care au trecut și acele timpuri grele, iar pe alocuri tragice. Ştiu doar că erau deportați oamenii citiți, oamenii care aveau de toate (grâu, porumb, ulei, animale etc.). Aceștia erau luați cu forța chiar și la miezul nopții cu ce aveau pe ei și duși în Siberia la muncă. Unii s-au întors, alții au încercat să-și facă viața acolo, iar alții nu s-au mai întors niciodată. Uneori mă gândesc cum de au rezistat să treacă prin atât de multe chinuri fizice și psihice.”

Alina Cornică, 20 ani, s. Lăpușna: „Deportările staliniste au purtat un caracter vădit și regresiv, care și-au lăsat amprenta în sufletul buneilor, străbuneilor noștri care și până astăzi își amintesc cu lacrimi în ochi despre chinurile și fărădelegile la care au fost supuși cei care respingeau orânduirea sovietică socialistă. Acele acțiuni inumane au dus la dezmembrarea familiilor după bunul plac al regimului. Unii n-au mai ajuns la destinaţie, iar alţii au supravieţuit prin minune în condiţii de viaţă neomenești.”

Nicoleta Cimpoieșu, 17 ani, s. Dahnovici: „Despre deportări pot spune că a fost o experiență de viață strașnică ce a lăsat o urmă adâncă în viața oamenilor nevinovați, ce au muncit cinstit, au putut agonisi, dar din cauza regimului li s-a confiscat averea și bunurile. Oamenii erau deportați la miez de noapte în Siberia de gheață, unde din nou au luat-o de la început și au muncit pentru regimului stalinist. Aceste clipe de groază au trăit și mătușile tatălui meu, Catinca și Agafia Cimpoieșu, și-au muncit copilăria și tinerețea în „cătușile Siberiei” , apoi s-au întors acasă bolnave și speriate. Cu această frică au trăit în mica lor căsuță ce au construit-o din nou cu o pensie mizeră.”


realizat de Maria MUNTEANU



4 afișare

Tel. de contact redacție: (0269) 2-32-33

Tel. de contact manager/fax: (0269) 2-44-23

E-mail: cdh1@mail.ru / publicitate.curier@gmail.com

                                                                                                                             

Adresa redacției: str. Mihalcea Hâncu, nr. 132,

biroul 300, mun. Hâncești

© 2018 by Alina Cravcenco